poveste adevărată

Am ajuns privind o stea                       E aşa mare dilema?
să cunosc ce-i dragostea:                     Însă rezolvă problema:
o poveste adevărată                              alba nea scârţâitoare,
cu-n băiat şi cu o fată.                          pe alocuri lucitoare,

Mâna fetei timid 'cearcă                       a căzut de dimineaţă
să cuprindă. Parcă, parcă,                     formând porţiuni cu gheaţă,
ea în lături nu s-ar da                            gheaţa este pentru ce,
de n-ar fi un fulg de nea.                      dacă nu s-alunece?

Fulgul ăsta blestemat                           Gându-i scurt, nici un minut
chiar pe nas s-a aşezat,                        pân' la faptă n-a trecut
când baiatul dă s-o ţină                        şi băiatul vede-n stradă
spre nas duce a ei mână.                      fata căzând în zăpadă.

Uite, Doamne, ce păcat,                      El atent, un cavaler,
cum sloboade un oftat                         o ridică plin de zel,
şi băiatu-i supărat,                               cu griji doar o împresoară
crede c-a fost refuzat.                          ca pe-o gingaşă comoară.

Ei îi pare rău, dar cum                        Ea, cu glas tremurator,
facă-să pe acest drum,                        îl întreabă rugător:
sorbind aer cu nesaţ,                           -Îmi dai braţul să mă ţin?
ca să meargă braţ la braţ?                   Şi sloboade un suspin.