cu gunoaie,
vor să-ntunece pământul
şi-al meu cântul.
Chinuiesc din zori o coală
încă goală,
să aştern pe ea cuvinte
nerostite.
Chipul tău mi-apare iar,
dulce har,
şi-mi încarcă visu-n noapte
zeci de şoapte.
Inima mi se-nfioară,
a câta oară?
Tăcut chemarea îţi ascult
şi te sărut.
Trupul ţi-e catifelat-
arcul încordat-
ce de gâtul meu se prinde,
se destinde.
Tu la piept îmi cazi vrăjită, Gemi cuprinsă de plăcere Buzele îţi sunt fierbinţi,
ce ispită! şi durere, ies din minţi
Talia-ţi cuprind cu sârg mângâi sânul tău aproape strivind cu neruşinare
să ţi-o frâng. gol în noapte. a ta floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu