a 72-a zi

Ţurţuri veseli lăcrimează         Stele vor ca să lucească
atârnaţi de streşini reci,           din abisul lor cel negru,
luna palidă-i veghează             umbra lor împărătească
ca pe-un cuib de lilieci.            aşternându-se în codru.

Pe drum scârţâie omătul          Îmi plec fruntea obosită
sub greu pasul anonim             peste albul mesei lemn,
încercând ades răsfăţul            din odaia văruită
ca născutul de rang prim.         timpul evadează demn.