urcând în marele eterdin clipe ce făgăduiesc
necunoscutul efemer.
Promisiuni deşarte
îmi leagănă visarea,
amurgul crud în noapte
îşi plânge disperarea.
Luminile se sting,
cad storuri la ferestre,
sunt liber ca să strig
spre astrele funeste,
iar luna, sfidătoare,
cu umbra prelungită,
îmi umple de lingoare
soarta pecetluită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu