peste crâncena-mi spinare,
chipul tău în goană trece
prin nevolnica-mi visare.
Braţele-mi vor să apuce
trupul tău ca un miraj,
sărutarea-mi pare dulce
peste-un praf de machiaj.
Îţi simt pântecul fierbinte
ce îmi dă fiori de moarte,
dar mi-e cugetul cuminte
şi îţi murmur tandre şoapte.
Te frămânţi nepotolită
slobozind gemete crude,
eşti ca marea vălurită
spumegând a sale unde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu