capitolul 13

Referindu-se la constructiile sumeriene - zigurate -  din perioada în care zeii erau pe Pamînt, Samuel N. Kramer, în lucrarea "Istoria începe în Sumer", spunea: "Ziguratul, turnul etajat, care a devenit semnul caracteristic al arhitecturii mesopotamiene... era menit sa serveasca drept legatura, atît reala, cît si simbolica, între zeii din Cer si muritorii de pe Pamînt". "Dupa parerea noastra, totusi, adevarata functie a ziguratelor era de punte de legatura într-adevar, dar între zeii din Cer si zeii - nu muritori - de pe Pamînt... numele acadiano/babilonian pentru aceste constructii, zokiratu, însemna “Tubul Sfîntului Duh" (Z. Sitchin, "A Douasprezecea Planeta", Editura Aldopress, Bucuresti). Din cele scrise de autorii mentionati reiese cu claritate faptul ca Sfîntul Duh este un element de legatura între zei si oameni si nicidecum un "Dumnezeu". Din pacate, teologii învata zeci de ani despre teoria celor trei Dumnezei într-unul singur fara a întelege nimic. Nici vorba de a explica si altora. Au ajuns în aceasta situatie pentru ca au ignorat Biblia (bine ca nu o mai ard pe rugurile Inchizitiei catolice, alaturi de oamenii de stiinta si credinciosii adevarati: evrei si crestini neidolatri) care evidentiaza clar faptul ca Duhul Sfînt este o Forta fizica, activa, telepatica, de legatura între civilizatia anunnakilor si a oamenilor: "Si Domnul (Yahweh/Anu - n.a.) a vorbit lui Moise zicînd: “Sa stii ca am ales pe Betaleel... l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, în întelepciune, pricepere si cunostinta pentru tot felul de lucrari, sa inventeze tot felul de lucrari" (Exod 31:2-4). "Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta, care a strabatut Galoadul si Manase, a trecut la Mitpe... a pornit împotriva fiilor lui Amon" (Judecatori: 11:29). Forta fizica deosebita a lui Samson era influentata tot telepatic, la nivel de subconstient: "Duhul Domnului a venit peste el si funiile pe care le avea la brate s-au facut ca niste fire de in arse în  foc" (Judecatori 15:14). Împaratul Saul este anuntat de profetul Samuel: "Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci si vei fi schimbat în alt om" (1 Samuel 10:6). "Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimisii lui Saul, si au început si ei sa proroceasca" (1 Samuel 19:20). Împaratul David afirma: "Duhul Domnului a vorbit prin mine si cuvîntul Lui era pe limba mea" (2 Samuel 23:2). Obadia, mai marele casei lui Ahab, îi spune lui Ilie: "Cînd voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va  duce nu stiu unde" (1 Împarati 18:12). Botezul lui Mesia Isus/Enlil, cînd din slava/nava lui Yahweh/Anu, invizibila pentru cei de fata, s-a materializat un porumbel: "S-a auzit un glas din ceruri zicînd: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am gasit desfatarea" (Matei 3:17). Trimiterea acestui porumbel nu a fost întîmplatoare, deoarece un desen asirian al portii lui Anu/Yahweh din Lacasul Zeilor (Planeta Nibiru) arata ca usa este flancata de doi "vulturi" (cosmonauti), pe poarta fiind marcat globul înaripat, supremul simbol divin, care era încadrat de sacrul simbol al numarului sapte, legat de Enlil/Isus, asa cum apare frecvent în Apocalipsa lui Ioan. Pentru cresterea prestigiului ucenicilor lui Isus/Enlil si raspîndirea în toata lumea a adevarului despre civilizatia lui Yahweh/Anu: "toti au fost umpluti cu Duh Sfînt si au început sa vorbeasca în alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca" (Faptele apostolilor 2:4).

 Contraamiralul Richard E. Byrd, din Marina Statelor Unite, a fost primul care a intrat în deschiderile polare din Arctica si Antarctica, unde, asa cum am aratat în articolele anterioare, exista spatioposturi ale anunnakilor, locuitori ai Planetei Zeilor. Cîteva noi impresii din acele calatorii ale lui R.E. Byrd: "Prezenta expeditie a deschis un nou teritoriu vast" (13 martie 1956, dupa întoarcerea de la Polul Sud). "Acel continent fomecat din cer, tinut al misterului vesnic" (Dupa Raymond Bernard, autorul lucrarii "O lume ascunsa", Editura Aldopress, Bucuresti, Byrd se refera la noile întinderi de pamînt necunoscute, descoperite de el dincolo de polii Nord si Sud, în interiorul concavitatilor polare; datorita bine cunoscutului fenomen polar de "oglinda cereasca", prin care întinderile de pamînt de dedesubt sînt reflectate pe cer, el se refera la ele ca la "continentul fermecat din cer"). Despre expeditiile lui R. Byrd, radioul si presa dadeau relatari: "Pe 13 ianaurie, membri ai expeditiei Statelor Unite au efectuat un zbor de  2.700 de mile de la baza Mc Murdo Sound, care se afla la 400 de mile la vest de Polul Sud, si au patruns 2.300 de mile într-un tinut dincolo de Pol" (5 februarie 1956).

Chivotul, "obiectul divin" descris atît în scrierile sumeriene, cît si în Biblie, servea nu numai la comunicarea dintre zei si oameni, ci si la transmiterea  diverselor forme de energie de pe navele anunnakilor. Acest din urma aspect apare doar în Biblie si îl voi evidentia prin cîteva exemple: 1) Oprirea apelor Iordanului în timpul campaniei lui Iosua (sprijinit de navele lui Yahweh /Anu) îndreptata împotriva uriasilor creati de Enki/Azazel si sora sa, Ninhursag, prin amestecarea genelor de anunnaki cu acelea ale maimutelor: "Cînd cei care purtau chivotul au ajuns la Iordan si cînd picioarele preotilor s-au înmuiat în marginea apei... apele care veneau de sus s-au oprit si s-au înaltat gramada, la o foarte mare departare de cetatea Adam... iar cele ce se coborau... s-au scurs de tot... Preotii care purtau chivotul legamîntului Domnului (Yahweh/Anu - n.a.) s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, pîna ce tot poporul a trecut Iordanul... cînd preotii care purtau chivotul legamîntului Domnului au iesit din mijlocul Iordanului si cînd preotii au calcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor si s-au revarsat ca mai înainte peste toate malurile lui" (Iosua 3:15-17; 4:18). 2) Distrugerea statuii zeului Dagon: "Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu si l-au dus în casa lui Dagon (zeul peste) si l-au asezat lînga Dagon. A doua zi... iata ca Dagon cazuse cu fata la pamînt înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon si l-au pus înapoi la locul lui. Si a doua zi... Dagon cazuse... capul lui Dagon si cele doua mîini ale lui erau taiate pe prag si nu-i ramasese decît trunchiul" (1 Samuel 5: 2-4). 3) Transmiterea unor bacterii sau virusuri: "Mîna Domnului a apasat asupra celor din Asdod si i-a devastat: i-a lovit cu bube (tumori, hemoroizi) la sezut, atît în Asdod cît si în teritoriul care apartinea de el... domnitorii filistenilor au raspuns: “Chivotul Dumnezeului lui Israel sa fie dus la Gat... dar dupa ce a fost dus acolo, mîna Domnului... a lovit... eruptie de bube la sezut" (1 Samuel 5: 1-9). 4) Chivotul era protejat de un puternic cîmp electric: "Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu si l-a apucat, pentru ca erau sa-l  rastoarne boii... a murit acolo, lînga chivotul lui Dumnezeu" (2 Samuel 6: 6-7). 5) Accelerarea cresterii plantelor: "Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul marturiei (unde era chivotul - n.a.)... A doua zi... toiagul lui Aaron... înverzise, facuse muguri, înflorise si copsese migdale" (Numeri 17-8). Chivotul a disparut în timpul robiei evreilor din Babilon si nu a mai fost gasit, aparînd tot felul de teorii asupra locului unde s-ar afla - ultima, prezentata în urma cu cîtiva ani de Discovery, sustine ca ar fi în Etiopia. Cea mai sigura informatie este furnizata de Ioan, care, aflat pe Statia/Planeta Nibiru, afirma urmatoarele: "Si templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis;  si s-a vazut chivotul legamîntului Sau în templul Sau" (Apocalipsa 11:19).