a 222-a zi

Lumina din amurg                           Un vis de măreţie
îşi calcă jurământul                          pornit dintr-o scânteie
fugind pe dealul strâmt                   se-nalţă din beţie
când se porneşte vântul                   spre orizonturi cheie,

şi suliţe stinghere                             dar drumul e greoi,
împărtăşesc momentul                   cu stavile barat,
scoţând de prin unghere                 mă umplu de nevoi
ce-ascunde intelectul.                      c-un sentiment ciudat.