Norii azi îmi dau bineţe Mă încearcă disperareaaducând din zori furii când văd apa la genunchi,
peste veşnica tristeţe cenuşie este zarea,
ce-mi îneacă bucurii. ploaia vine tot mănunchi.
Ape curg dezlănţuite Un ocean imens e câmpul
depăşind cursul firesc, cu recoltele submerse,
trunchiuri negre, chinuite, pe şosea se-nchină stâlpul
frunzele îşi răsucesc. biciuit de reci averse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu