thriller

Te ador nespus de mult,                                 Ţi-s ochii adormiţi ca ceapa
iubirea mea nătângă,                                      şi sufletul ca usturoiul,
că am fost şi orb şi mut                                  tresare speriată pleoapa
şi inima-mi dă să se frângă.                           când cade-n tindă măturoiul.

Înfăţişarea ţi-e rupestră,                                 Semn rău! ai spus, te-ai încruntat
iar mijlocelul poloboc de vin,                        de s-a acrit şi borşu-n sticlă,
şi răsuflarea ţi-e funestă                                 eu m-am gândit la divorţat
şi-mbrăţişarea ta un chin.                               şi am ieşit pe uşă-n pripă.

Păcatul meu cel mare-a fost                          Of, Doamne, cum ai mai răcnit
că n-ascultai babele din sat:                          de satu-ntreg ai pus pe jar
Nu căuta la ea, nu are rost,                            şi din instinct eu m-am ferit
e bună doar de speriat!                                  de-un retevei trimis în dar.

Cu chipul palid de bostan
şi braţele marmoreene
m-ai convins, după un an,
că nu eşti dintre cosânzene.