a 115-a zi

Sincer, nu mai ştiu nimic,                 Stau hienele la pândă
totul e o nebuloasă,                            înfoindu-şi perii toţi
orizontul cât mai mic                         aşteptând, în carnea crudă,
peste umeri mă apasă.                       să-şi înfingă albii colţi.

Ochii mei privesc în gol
negăsindu-mi astăzi rostul,
dau destinului obol
bunătăţii plătind costul.