sfioasă ca boaba de mărgean
cu ochii negri mă priveai acut
şi limpede ca apa din ocean.
Un peşte înoată lin sub val
croindu-şi printre alge cale,
se-aude înceată cântarea din caval
şi note se preling la vale.
O lacrimă ţi se zbate pe obraz
alunecând în patima ei dulce,
în faţa ta eu cad în extaz
şi braţu-mi mai aproape te aduce.
Printre pietre apa şerpuieşte
căutand a ei vărsare,
pe cer o pasăre pluteşte
pierzându-se încet în depărtare.
Rămâi lângă mine, suflet pur,
ca viaţa să-mi umpli de tine,
să-mi cânte ciocarlia în azur,
să-mi fie mereu zilele senine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu