S-a întunecat curând
şi vin norii de ploaie,
te am mereu în gând
cu firea ta vioaie.
Te-am îndrăgit îndată
de cum eu te-am văzut,
mi-e martor lumea toată
şi fericit azi sunt.
Timpul zboară mai uşor
lângă mine când te am,
dar e lung, chinuitor,
când aştept privind pe geam.
Toate astea îmi apar Zămislită-n spuma mării
ca duioase ciudăţenii pe-al nisipului calci prag,
şi zău că nu am habar iar în culmea disperării
de mă pierd între vedenii. te iveşti cu chipul drag.
Trupul tău e o nălucă Ţi-aş fura o sărutare
plăsmuit din amintiri, să te simt arzând de dor,
sufletul meu e pe ducă dar eşti doar o arătare,
cu puţinele-i simţiri. vise nasc şi vise pier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu