fenomenul tungusk.2

Coloana de energie si lumina rosie

Cu cateva minute inainte de prima explozie, complexul a inceput sa reverse „sferele exterminatoare”. Iata relatarile unor martori oculari.

Yevgeny Yarygin a fost de serviciu la centrul de distributie a electricitatii din localitatea Muskovit:

„...Eram de serviciu in camera in care se afla tabloul de comanda, camera ale carei geamuri sunt orientate spre sud. Vremea era noroasa, ploioasa si burnita. Stateam jos si cantam. Afara a aparut o lumina. Se vedeau si umbre. Lumina venea dinspre geam. Puteam vedea prin fereastra o lumina stralucitoare emisferica incepand sa se ridice din spatele dealurilor dinspre sud-est [cu un relevment de aproximativ 160o-170o; V.U.]. Lumina era alba, semanand cu cea a unui aparat de sudura. Lumina alba parea sa se ridice, iar in urma ei lumina isi schimba culoarea in rosu si maro [o coloana rosie a fost vazuta de catre pasagerii unui autobuz inainte de explozia de la Chulym si de catre martorii oculari ai exploziei de la Tunguska; V.U.]. Deasupra emisferei in ascensiune erau vizibile mici „raze”. Stralucirea s-a extins asupra intregului cer. Lumina era neschimbata, continua; nu se vedea nici un obiect zburator. Confluenta raului Yermikhi, deasupra careia se ridica sfera luminoasa, era luminata ca ziua. Apoi lumina a inceput sa se diminueze si a disparut. Totul a durat aproximativ zece secunde.

Am iesit si am mers spre debarcader, m-am indreptat spre gard si am deschis usa. Trecusera aproximativ treizeci de secunde de cand disparuse lumina. Apoi a urmat o explozie puternica, un zgomot foarte ascutit. Iti facea urechile sa tiuie si chiar ti se inmuiau genunchii. In cladiri a cazut tencuiala. Totul s-a zguduit puternic. A fost o singura explozie. Era ora doua si sapte minute. Inainte de aparitia globului luminos s-a auzit un zgomot indepartat – asemanator unui vuiet de avion [martorii exploziei de la Tunguska au comparat acest zgomot cu cel al unui obuz de 7,62 mm aflat in zbor – V.U.]. Sunetul venea din aceiasi directie cu lumina, dar explozia a venit din directia opusa, adica din directia spre care se indreptase lumina. Am auzit ca cineva statea in casa intr-un fotoliu si acesta s-a miscat sub el...”

Victor Vadeshin, interpelat prin telefon in data de 22 octombrie 2002, a declarat:

„...Am fost de serviciu in noaptea aceea, in port. A suflat un vant puternic si in acelasi timp s-a ivit pe cer o lumina puternica. Era alba, cu o nuanta verzuie, luminoasa ca scanteia produsa de un aparat de sudura sau ca un fulger, incat te dureau ochii daca o priveai. Exact in acel moment a aparut o sfera zburatoare stralucitoare. A zburat dincolo de orizont in directia lui Maximikhi...”

Vitaly Valiuk, care lucra la primaria din Bodaibo, a declarat:

„Era ora doua fara opt minute dimineata. Cerul era acoperit cu nori cumulus. Stateam si fumam. Brusc s-a produs un flash. Am crezut ca fulgera. Dar lumina a crescut in intensitate, ca si cum cineva ar fi aprins niste becuri unul dupa altul. Totul a devenit la fel de luminos ca ziua. Un obiect a zburat dinspre sud-vest spre nord-est... Nu puteam sa imi dau seama daca era o sfera sau nu. Emana in jur o stralucire turcoaz. Era probabil de dimensiunea discului lunar. Avea si o coada in spate – rosie ca scanteile de la un foc de tabara. Unghiul de picaj era de aproximativ 60o. Viteza obiectului era foarte mare. Dupa ce obiectul zburator a disparut, am avut timp sa imi termin tigara si 30 de secunde mai tarziu am auzit un bubuit, ca de la o explozie indepartata...”

Marina Kovaleva a relatat:

„Era ora doua fara cinci minute. Lumina era puternica. A durat cateva secunde, apoi totul a devenit roz, dupa care lumina s-a facut tot mai inchisa la culoare, pana ce a ajuns rosiatica. Apoi a aparut un huruit. Aveai impresia, ei bine, nu stiu, ca venea de sub pamant, nu se auzea clar, ci nedeslusit [un huruit subteran ce provenea de la complexul aflat in functiune a fost auzit si de martorii exploziei de la Tunguska, care l-au comparat cu zgomotul rotilor de tren – V.U.]. Dupa huruit, geamurile de la fereastra au zanganit...”

Lumina a fost vizibila in localitatile Kropotkin si Mama, localizate la aproximativ 140 km de o parte si de alta a locului unde se presupune ca s-a prabusit bolidul. Unul dintre martori a afirmat:

„Deodata cainele meu a inceput sa chelalaie, fara nici un motiv aparent. Brusc am auzit un zgomot ciudat – ca un fel de zumzait. Doua sau trei secunde mai tarziu s-a produs o strafulgerare – alba la inceput, apoi albastra, apoi rosie si din nou alba. Si apoi, trei minute mai tarziu, am auzit o explozie teribila. Toate vasele de portelan au cazut jos de pe masa...”

Cu doar 3 minute inainte de explozie, primul „exterminator” a fost plasat intr-o pozitie de asteptare, pentru o recunoastere finala inainte de atac. Obiectul detectat de catre satelitul militar american nu a fost un meteorit sau un bolid. Instrumentele sale au inregistrat zborul primului „exterminator”, atunci cand acesta a plonjat pentru a intercepta meteoritul Vitim, care isi trage numele de la locul deasupra caruia a explodat. Un flash orbitor a luminat taigaua pentru cateva momente, cu o lumina intensa, ca lumina zilei, dupa care a urmat o explozie atat de puternica incat unda de soc, provenita de la o altitudine de 32 km, a lasat fara geamuri toate locuintele aflate la zeci de kilometri in jur.

Cercetatorii care s-au deplasat la locul exploziei, conform indicatiilor satelitului american, au gasit pe drum pini cu varfurile si ramurile smulse. Totusi, in momentul in care instrumentele le-au indicat ca au ajuns la destinatie, nu au putut descoperi nici un crater meteoritic si nici macar ceva asemanator. Nu au existat dezradacinari de copaci la scara mare la locul exploziei, deoarece prima explozie a avut loc la o inaltime mult mai mare decat cea de la Tunguska, reusind astfel sa devieze cu succes meteoritul departe de zonele populate. Cu toate acestea, vanatorii Dmitry Sasun si Piotr Fiodorchuk au observat dezradacinari semnificative, in special pe varfurile dealurilor, la sud-est de locul vizitat de cercetatori.

Sferele exterminatoare in zbor

La fel ca in cazul evenimentului de la Tunguska, simultan cu producerea primei explozii, alte sfere au zburat spre acel loc din diferite directii. Exista o multime de martori ai acestui fapt. De exemplu, Sergei Khamidulin a afirmat:

„In noaptea de 24 septembrie pescuiam pe insulele Kuduminskye [cu 5-6 km mai jos de localitatea Mama pe raul Vitim]. Cerul era complet acoperit si ploua. Pescuiam impreuna cu sotia mea. Brusc totul a devenit luminos, la fel de luminos ca in timpul zilei. Apoi din nori a aparut un obiect. Parea ca zboara la o inaltime mica. Dadea o lumina asemanatoare cu aceea a unui aparat de sudura, insa era o lumina la care te puteai uita fara sa te doara ochii. Dimensiunea unghiulara a discului era mai mica decat cea a Lunii pline. Sfera se sfarama (imprastiind scantei). In timpul zborului am putut auzi un sunet (un fel de „fosnet”). Obiectul nu venea spre mine, dar a trecut pe aproape (catre sud). A zburat pe deasupra Vitimului si apoi a disparut in spatele unui munte, spre nord-est (relevmentul „punctului de plecare” era de aproximativ 30-40o). Lumina a disparut dupa ce obiectul a ajuns in spatele muntilor. Dupa un minut sau un minut si jumatate s-a auzit o bubuitura puternica, asemanatoare unui tunet, care a rasunat de doua ori. Nu a existat nici o unda de soc si nici o trepidatie.”

Martorul a desenat sfera zburatoare cu o coada in urma ei.

Valentina Leontyeva lucreaza ca paznic la intreprinderea de exploatare miniera a aurului „Lenzoloto” si a fost de serviciu in acea noapte. Ea a spus:

La ora doua a cazut ceva. Un corp de forma rotunda a traversat cerul. O coada se intindea in urma lui. M-am gandit: „Sa fie o stea?”, insa era mult prea mare pentru asa ceva. Dupa zece secunde s-a auzit o explozie, apoi inca una. Usa de la biroul meu s-a trantit...

Evenimentul de la Vitim a oferit o multime de dovezi ale naturii electromagnetice a sferelor „exterminatoare” si a efectului puternic pe care il au asupra mediului inconjurator.

In orasul Mama, in zona traiectoriei de zbor, s-a produs o cadere de tensiune in acea noapte. In momentul in care au aparut sferele „exterminatoare”, becurile s-au aprins brusc (slab – la jumatate din putere)! Explicatia pe care au dat-o specialistii in fizica a fost aceea ca „zborul obiectului a provocat o puternica perturbare in campul magnetic al Pamantului, aceasta ducand la aparitia unui curent electric intr-un circuit inchis”. In plus, pe obiectele ascutite a aparut descarcarea coronala cunoscuta ca focul Sf. Elm (mici sfere luminoase). Acest fenomen este de asemenea asociat cu modificari ale campului electric, dar de data aceasta in atmosfera.

Georgy Kaurtsev, unul dintre membrii personalului aeroportului din Mama, a raportat:

„...In acea noapte a fost o pana de curent. Asezarea a ramas fara curent electric. M-am trezit si am vazut afara o strafulgerare. Candelabrul, care era stins, a inceput sa lumineze la jumatate din intensitatea lui normala. Dupa 15-20 de secunde s-a declansat huruitul solului...”

Vera Semionova si Lidia Berezan, angajate in cadrul personalului de securitate al aeroportului, au iesit afara pe camp, la ora 1:50 a.m. si au observat lumini stralucind la varfurile stalpilor gardului din jurul statiei meteorologice. Lumina a stralucit pentru o secunda sau o secunda si jumatate. Localitatea Mama era intamplator situata la zeci de kilometri distanta fata de traiectoria de zbor a „sferei exterminatoare”.

Deoarece „sfera exterminatoare” era o structura electromagnetica puternica, ea a produs un sunet asemanator cu paraiturile produse de liniile de inalta tensiune. Multi martori si-au amintit ca in timp ce trecea bolidul au auzit un „zgomot”, „un bazait” sau un „fasait”. Nivelul energetic era atat de inalt incat a produs un efect electrofonic (generand un sunet perceptibil pe durata zborului) lasand in urma o coada de culoarea curcubeului, din care tasneau scantei.

Distrugerea meteoritului

Dupa prima lovitura, care a determinat modificarea cursului meteoritului departe de zonele locuite, celelalte „sfere exterminatoare” s-au apropiat si au inceput sa distruga in mod sistematic ramasitele intrusului provenit din spatiu. Acesta este motivul pentru care s-au auzit explozii provenite de la mai multe coliziuni.

Olga Ponomareva, operatoare la centrala telefonica, a observat:

„...Eram de serviciu. Tocmai ma intinsesem. La inceput s-a auzit un huruit; toate ferestrele au vibrat. Am crezut ca cineva incearca sa ma apeleze prin centrala telefonica. Am raspuns, „Da?” Nici un raspuns. Am intrebat „Cine este acolo?” Apoi a aparut lumina, ca in timpul zilei. Apoi a disparut. Iar ferestrele au continuat sa vibreze. Am crezut ca este un cutremur, insa atunci de ce era lumina? Cand a inceput trepidatia, era ora doua fara cinci minute. Lumina a durat cateva secunde, insa zgomotul mi s-a parut ca a mai continuat inca cinci minute. Am iesit sa vad cine ciocanea. Trepidatia continua inca. Se auzea un vuiet, ca cel al unui avion cu reactie.”

Prima data s-a auzit uruitul, apoi explozia. Aceasta inseamna ca intai a fost un zgomot, apoi o lumina (timp in care zgomotul continua), apoi a urmat explozia (la fel ca la Sosovo).

Yevgeny Chechikov a declarat:

„Ne petreceam noaptea pe rau... Cand a aparut lumina, a fost asa de infricosator incat ne-am aruncat la pamant. Apoi, in momentul in care lumina a disparut, am auzit sunetele unei explozii. Am auzit intai o explozie, apoi inca doua mai mici, mai silentioase, aproape fara nici o pauza intre ele…”

Sergei Chernyshev:

„Era ora doua sau trei dimineata. Nu dormeam, doar stateam intins. Strafulgerarea a durat aproximativ trei secunde – o lumina alba, atat de stralucitoare incat nu putea fi privita. [Mai tarziu a afirmat ca trecusera 8-10 secunde intre flash si zgomotul exploziei]. De la distanta, din spatele muntilor, s-a auzit un ecou triplu. Zidurile casei au trosnit. Sunetul a venit din directia Vitimsky. Au fost trei explozii…”

Alexander Sergy, seful administratiei din localitatea Vitimsky, in data de 26 octombrie 2002, cand a fost chestionat, a spus:

„Oamenii au vazut o sfera cu coada. Dimensiunea unghiulara a sferei era „mai mica decat cea a Lunii”. S-a auzit un sunet care a devenit tot mai intens – bland la inceput, apoi tot mai puternic, pana cand a devenit inspaimantator. Dupa strafulgerare s-a auzit un zgomot puternic, la 15-20 de secunde mai tarziu, poate chiar treizeci. Explozia a fost foarte puternica. Oamenii s-au gandit ca s-a produs un dezastru, desi sunt obisnuiti cu exploziile. Daca explozia a fost la o inaltime de 10 km, atunci a fost de minim cateva tone de TNT (intre patru si cinci tone), poate chiar mult mai mult. Este greu sa judeci echivalentul in TNT al unei explozii aeriene. Nu a fost doar o singura explozie, ci intre una si sase – in aer si pe pamant… O zguduitura sacadata a solului, intre doua si sase socuri, tot mai diminuate…”

Cat despre puterea exploziei, evaluarile preliminare au apreciat-o ca fiind intre trei si patru kilotone. Localnicii care lucrau in zone miniere in care se utilizau incarcaturi explozibile au declarat ca explozia a fost de o forta fara precedent. Explozia a putut fi resimtita pe o raza de cel putin 30-50 km fata de epicentru. Unda de soc a smuls pur si simplu partea de sus a copacilor si a lasat toate locuintele de pe o raza de zeci de kilometri fara geamuri la ferestre.

Ca si in cazurile Tunguska si Chulym, toate expeditiile care s-au organizat in regiunea Vitim nu au descoperit nimic, cu exceptia sferulelor de magnetit si silicat rezultate din distrugerea unui meteorit care probabil transporta microorganisme periculoase.

Multi martori au spus ca dupa zborul bolidului de la Vitim doua puncte mari stralucitoare s-au deplasat pe acelasi traseu ca si meteoritul. Timp de doua zile aceste „mici stele” au luminat noaptea taigaua, ca si cum ar fi cautat ceva. Acelasi lucru a fost raportat si de catre martorii incidentului de la Tunguska.

Multi oameni au spus ca dupa zborul bolidului, o lumina a fost vazuta pe cer timp de cateva zile, aceasta fiind rezultatul puternicei influente a „sferelor exterminatoare”.

Perturbari ale campului geomagnetic

Trebuie remarcat faptul ca o explozie atomica declansata la inaltime modifica conductibilitatea ionosferei. Aceasta duce inevitabil la aparitia unei perturbari in campul magnetic al Pamantului – un asa-numit efect geomagnetic.

Efectul geomagnetic al evenimentului de la Tunguska a fost descoperit in anul 1959 de catre patru cercetatori din Tomsk: G. F. Plekhanov, A. F. Kovalevsky, V. K. Zhuravlev si N. V. Vasilyev. Pe magnetograme vechi, din 30 iunie 1908, ei au descoperit urmele unei neobisnuite perturbari in campul geomagnetic.

Aceasta observatie sugereaza ca distrugerea meteoritului a cauzat o neobisnuita perturbare in campul geomagnetic, similara cu aceea a unei furtuni magnetice aparuta brusc, insa cu o durata neobisnuit de scurta.

Unul dintre cei mai batrani medici ai Regiunii Autonome Evenk, Dr. A. N. Deskov si-a amintit ca, dupa evenimentul de la Tunguska, au circulat prin Evenk zvonuri legate de anumite afectiuni. Cu toata incertitudinea situatiei, N. V. Vasilyev a observat ca: „in conditiile unei absente complete a medicilor si a oricarei ingrijiri medicale, se poate sa fi trecut complet neobservate cazurile izolate de imbolnaviri datorate radiatiilor”.

Exact din acest motiv, cei care cu mii de ani in urma au proiectat si construit instalatia din „Valea Mortii” folosesc o prima lovitura data la mare altitudine, tocmai pentru a transfera consecintele exploziei departe de zonele populate, astfel incat oamenii sa nu sufere.

Cine a construit instalatia din „Valea Mortii” din Yakutia si de ce?