fenomenul tungusk.1

Misterele Vaii Mortii din Siberia        

Rapoarte ale unor martori oculari referitoare la distrugerea de meteoriti deasupra Siberiei in anii 1984 si 2002 de catre „sfere exterminatoare” acorda un credit suplimentar descrierilor exploziilor din Tunguska din anul 1908 si legendelor antice.

Rezumatul primelor trei parti

In data de 30 iunie 2008 va avea loc aniversarea a o suta de ani de la una dintre cele mai misterioase catastrofe planetare petrecute vreodata: explozia in Siberia a unui corp provenit din spatiu, in apropiere de bazinul raului Tunguska. Este greu de crezut ca in secolul trecut a mai existat vreun fenomen comparabil cu acesta. Forta totala a exploziei a depasit puterea combinata a bombelor de la Hiroshima si Nagasaki de 2.000 de ori! Efectele exploziei au fost vazute sau auzite pe o arie de aproape un milion de kilometri patrati, iar centrul seismografic din Irkutsk, situat la aproape 900 km, a inregistrat oscilatii ce corespundeau cu un cutremur de 4-5 grade pe scara Richter.

Dupa sistematizarea unei foarte mari cantitati de date stiintifice si rapoarte provenite de la diferiti martori, cercetatorii din cadrul institutului au reusit sa determine cu exactitate cauza acestui fenomen atat de misterios. Ne-am decis prin urmare sa informam opinia publica asupra acestor fapte uimitoare, ce pot schimba complet modul nostru de raportare la lumea in care traim.

Obiectul ce a provocat aceasta gigantica explozie a fost un meteorit, dar un meteorit ce a fost distrus de un „proiectil” lansat de catre o instalatie materiala. Dovezile si martorii oculari sugereaza ca meteoritul din Tunguska din anul 1908 a fost distrus de catre „sfere exterminatoare” constituite din plasma.

Cu mult timp in urma, cineva a construit in locul numit „Valea Mortii” o instalatie complexa ce functioneaza si in zilele noastre. Este vorba despre o tehnologie ce depaseste cu mult nivelul nostru actual de dezvoltare.

Distrugerea sau deflectia meteoritului a fost realizata utilizand un anumit tip de formatiuni electromagnetice, ce aveau aspectul unor sfere luminoase, foarte stralucitoare. In esenta, acestea sunt asemanatoare cu fulgerele globulare, diferenta fiind aceea ca cel mai mare fulger globular cunoscut de catre stiinta moderna este de aproape doi metri, in timp ce sferele utilizate aveau dimensiuni gigantice, unele avand chiar saizeci de metri in diametru!

Zborul acestor „sfere exterminatoare” a fost observat in anul 1908 de catre mii de oameni din Siberiei, ceea ce a facut ca unii dintre martorii evenimentului de la Tunguska sa atribuie intreaga situatie aparitiei unei serii de fulgere globulare imense.

Sferele exterminatoare se pare ca sunt produse de catre un generator localizat la mare adancime in pamant. Acest loc este asociat cu o arie geofizica distincta – asa numita „anomalie magnetica est-siberiana”. Publicatia periodica Tekhnika Molodiozhi (nr. 1 / 1984) o descrie ca pe o „super-anomalie magnetica, a carei sursa se gaseste la o adancime egala cu jumatate din raza Pamantului”. Cu alte cuvinte, generatorul energetic al complexului isi extrage energia chiar din interiorul Pamantului si se pare ca este, intr-o anumita masura, una din cauzele acestei anomalii.

Investigatiile efectuate ulterior au demonstrat ca, in trecut, in aceste zone au avut loc mai multe astfel de explozii. In Siberia de Nord, in bazinul raului Viliuy, se gaseste o zona greu accesibila ce poarta urmele unor explozii nucleare devastatoare ce au avut loc acum opt sute de ani, eveniment ce a dus la distrugerea unor mari suprafete de padure si a raspandit fragmente de piatra pe o suprafata de sute de kilometri patrati. De-a lungul acestei zone se gasesc distribuite o serie de structuri metalice misterioase, unele localizate adanc sub pamant. Locuitorii din acele zone au descris in amanunt aceste obiecte metalice de dimensiuni mari, pe care le-au si desenat ulterior. Numele antic al acestei zone este Uliuiu Cherkechekh, care in traducere libera inseamna „Valea Mortii”.

In cercetarile intreprinse s-a descoperit un set de texte antice cu o vechime de peste 4.000 ani, numite Echutin Apposs Alanhor, ce vorbesc pe larg despre cataclismele petrecute in aceste locuri si descriu „instalatia” in termeni aproape stiintifici.

Legendele yakute contin multe referiri la explozii, trombe arzatoare si sfere luminoase ce se ridicau in aer. Toate aceste fenomene erau intr-un fel sau altul asociate cu misterioasele constructii din metal ce se gasesc raspandite in „Valea Mortii”. Unele dintre ele sunt circulare, de dimensiuni mari, adevarate „case din fier”, fara geamuri si usi, ci doar o „mare deschizatura” in partea superioara a cupolei. Unele dintre ele s-au scufundat aproape complet in pamant, la suprafata ramanand vizibila doar o mica protuberanta.

Cu mult timp in urma, au existat vanatori locali care au dormit in aceste camere. Imediat dupa aceasta au inceput sa se simta foarte rau, iar cei care au petrecut mai multe zile la rand in acele locuri au murit dupa un scurt timp. Yakutii spuneau ca aceste locuri erau „foarte rele si cel mai bine este sa nu mergi acolo”. Locatia acestor constructii era cunoscuta doar de catre batranii care in tinerete au fost vanatori si au vizitat des acele zone. Deoarece descendentii lor au adoptat un mod de viata mai stabil, aceasta cunoastere din trecut s-a pierdut, la aceasta contribuind si suprafata imensa a zonei in cauza – peste 100.000 km2.

Martori care nu se cunosteau deloc intre ei au descris misterioasele constructii exact in acelasi fel. Stranii sunt si capacele metalice emisferice care acopera ceva necunoscut, raspandite in intrega zona. Legendele yakute afirma ca misterioasele sfere stralucitoare erau produse de catre „o deschizatura din care iesea fum si foc”, prevazuta cu „un capac din otel ce se inchidea cu zgomot”.

Ultima data cand instalatia s-a activat, distrugand un meteorit ce intrase in atmosfera terestra, a fost la data de 24/25 septembrie 2002. Armata americana a inregistrat si ea aceasta explozie, cu ajutorul satelitilor militari. 

In „Valea Mortii” s-a observat o crestere a nivelului de radiatii la anumite intervale de timp – fenomen pe care specialistii nu au reusit sa il explice de-a lungul timpului. In timpul conflictului din Yugoslavia am observat de asemenea o crestere a emisiei de energie generata de instalatie. Desi pare incredibil, s-a determinat ca aceasta reactioneaza la miscarile sociale si la diferitele conflicte ce au loc la nivel planetar.

Analizele medicale efectuate au evidentiat ca majoritatea oamenilor si animalelor din aceasta zona sufera de afectiuni datorate radiatiilor.

Un alt aspect important legat de explozia din Tunguska este ca toate animalele au parasit regiunea, cu aproximativ doua luni inainte de explozie, probabil datorita activarii instalatiei ce se pregatea de intampinarea meteoritului.

Microsferule provenite de la explozia din Tunguska

Compozitia chimica a microsferulelor gasite in turba de la locul dezastrului conduce indirect in acelasi sens. Acestea nu sunt obisnuite pentru meteoriti si sunt bogate in special in elemente alcaline. Gandindu-ne asupra mecanismului prin care actioneaza sferelele exterminatoare, putem presupune ca acestea se ataseaza de meteoritul aflat in zbor cu ajutorul puternicei lor incarcaturi electromagnetice si ii modifica traiectoria, astfel incat acesta este deviat in afara atmosferei terestre. In situatia in care traiectoria meteoritului era astfel incat facea imposibila deflectia, sferele exterminatoare distrugeau pur si simplu fragmentele de roca, topind efectiv substanta meteoritului, care se solidifica ulterior in sferule minuscule.

Numeroase mostre de sol prelevate de la diferite distante fata de locul dezastrului prezentau in compozitia lor sferule de magnetit, care contineau pana la 10% nichel, fapt care sprijina ipoteza provenientei din spatiu a acestora. Pe langa magnetit s-au descoperit de asemenea si sfere din silicat. Dimensiunile acestora erau cuprinse intre 5 si 400 de microni. Particulele de magnetit prezentau o mare varietate de forme si suprafete cu diferite caracteristici. Pe langa formatiunile predominant sferice, se puteau gasi de asemenea si particule ce aveau forma unor stropi, rezultate din topirea substantei meteoritice sub influenta temperaturilor colosale produse de actiunea sferelor exterminatoare. Anumite sferule aveau o suprafata stralucitoare; altele aveau o suprafata mata, cenusie si uneori chiar cu pori fini, aspecte datorate in parte vaporizarii substantei meteoritului intr-un moment in care aceasta era inca vascoasa. Deseori sferele prezinta cavitati cu un aspect asemanator unei zguri. Uneori putem gasi conglomerate de sfere de magnetit si silicat, ceea ce arata ca acestea s-au format in acelasi timp, fiind o dovada a compozitiei complexe a meteoritului din Tunguska, meteorit asociat cu geneza acestor sferule.

Cercetarile realizate intre anii 1961 si 1962 au stabilit ca exista un anumit model in distributia acestor sferule pe suprafata solului. Cea mai mare concentrare a lor a fost descoperita pe o fasie de 50-60 km latime, extinzandu-se spre nord-vest de epicentrul exploziei meteoritului si care poate fi urmarita pe mai mult de 250 km.

In zona dezastrului, pe o suprafata cu o raza de aproximativ 130 km, cu centrul situat in regiunea Kulik, se pot identifica trei zone cu turba imbogatita cu microsferule. Prima zona, cu o forma de secera, se curbeaza in jurul epicentrului. A doua zona reflecta miscarea bolidului in regiunea zonelor 4 si 5, spre est si nord-est de regiunea Kulik, in partea superioara a zonei sudice a fluviului Chunia si coincide astfel cu inceputul dezintegrarii meteoritului. A treia zona, cu dimensiuni foarte mari si forma neregulata, este localizata exact in regiunea craterului Voronov. Nu este o coincidenta faptul ca microsferulele din aceasta zona prezinta anumite particularitati in structura si formarea lor, fapt care le face diferite fata de cele din alte zone, deoarece distrugerea meteoritului a avut loc direct in pamant si astfel solul s-a amestecat cu materia meteoritica in timpul vaporizarii.

Bolidul a fost complet vaporizat de catre explozie, iar produsele acestui proces au fost dispersate sub forma unor sfere extrem de fine pe o suprafata de 15.000 km2. Masa totala a acestora este estimata la aproximativ 10 tone. Acesta este motivul pentru care toate expeditiile realizate in regiunea exploziei nu au gasit nimic din meteorit, cu exceptia unui praf, format din sferule de silicat si magnetit, pe care suflul exploziei l-a raspandit pe intreg Pamantul.

Vechea legenda epica Olonkho povesteste ca, la cateva decenii dupa zborul lui Niurgun Bootur, Kiun Erbiie („mesagerul aerian stralucitor”) a urcat in vazduh, anuntand aparitia lui Uot Usumu Tong Duurai. Aceasta sugereaza ca explozia de la Tunguska este identificata cu Niurgun Bootur.

Explozia de la Chulym din 1984

Deceniile au trecut, iar apoi, pe data de 24 februarie 1984, un meteorit a traversat cerul Siberiei de Vest si de Est la o inaltime de aproximativ 100 km, urmand cu exactitate traiectoria obiectului tungusk din anul 1908. In acel moment, pasagerii unui autobuz situat intr-o zona inalta a soselei Mirny au observat departe spre nord un „stalp subtire de foc”, care s-a extins de la sol catre cer, incepand apoi sa treaca prin diferite metamorfoze geometrice. Aparitia de culoare rosie a durat cateva minute.

Pescarii din zona fluviului Chona au observat ridicarea in aer dinspre dealurile din nord (zona „Vaii Mortii”) a doua sfere enorme stralucitoare care au accelerat gradat, s-au inaltat pe verticala si au disparut in spatele norilor. Intregul eveniment a durat cateva minute, dupa aceasta norii continuand sa straluceasca pentru un timp. Apoi, fara a atinge pamantul, bolidul a explodat intr-o ploaie de scantei in zona fluviului Chulym.

O expeditie trimisa in acea zona nu a descoperit – la fel ca in cazul evenimentului tungusk – nici o urma de material meteoritic, cu exceptia sferulelor de silicat si magnetit. Nu s-a descoperit nici o dezradacinare pe scara mare a copacilor, deoarece explozia a avut loc la mare inaltime.

Conform tuturor aparentelor, acesta a fost Kiun Erbiie, vestitorul lui Uot Usumu Tong Duurai, astfel incat la inceputul noului mileniu cercetatorii erau cuprinsi de febra asteptarilor.

Meteoritul de la Vitim din anul 2002

Daca ar fi sa dam crezare vechilor legende, aparitia lui Uot Usumu Tong Duurai este intotdeauna insotita de distrugeri teribile. Mai multe expeditii catre Valea Mortii, planuite a se desfasura la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul acestui secol, au fost amanate de mai multe ori datorita rapoartelor din Siberia referitoare la animale care migrau departe de destinatiile lor obisnuite. Cercetatorii au privit acest exod al faunei ca pe un indiciu clar al intrarii generatorului energetic al complexului intr-o alta faza activa.

Evenimentul pe care cercetatorii il asteptau si de care totodata se si temeau, datorita previziunii neplacute din Olonkho, s-a petrecut in septembrie 2002. Primul raport referitor la zborul unui corp spatial a sosit din partea armatei americane. Pe baza datelor primite de la un satelit militar, US Department of Defense a anuntat ca un meteorit de mari dimensiuni a cazut in zona Bodaibo a regiunii Irkutsk din Rusia. Satelitul a inregistrat aparitia unui obiect stralucitor la o altitudine de 62 de kilometri, deplasandu-se la un unghi de 32o fata de orizont. Observatiile au continuat pana in momentul in care a avut loc o explozie puternica la o inaltime de 30 km. Calculele preliminare au estimat ca puterea exploziei a fost echivalenta cu aceea a doua sute de tone de TNT.

Primele interviuri ale martorilor exploziei meteoritului de la Vitim au scos in evidenta existenta unei asemanari cu evenimentul de la Tunguska, din punctul de vedere al fazelor de desfasurare. In ciuda faptului ca noaptea dinspre 24 spre 25 septembrie 2002 a fost ploioasa si cerul acoperit cu nori in proportie de 10%, marginea de jos a norilor fiind situata la o inaltimea de 1.100-1.200 m, nu a existat nici o dificultate in stabilirea succesiunii evenimentelor, recunoscandu-se asemanarea evidenta cu evenimentul de la Tunguska.

In acest caz totul s-a petrecut conform modelului deja familiar si a inceput cu exodul faunei. Vanatorii chestionati au relatat ca animalele au parasit zona cu putin timp inainte de explozia de la Vitim.

Cu treizeci de minute inainte de explozie, complexul energetic a inceput sa intre in faza sa cea mai activa. Merita mentionat faptul ca un martor a observat ca, aproximativ cu o jumatate de ora inainte de explozie, cainele sau a devenit agitat si a inceput sa scheaune!