Unde te-ai ascuns, iubire, Unde eşti, Fată Morgană, Au rămas toate visări
unde oare te găsesc? ca să vii să mă săruţi, cu cuvinte nerostite,
În pustiu eşti amăgire să clipeşti duios din geană vin doar negre înserări
sau eşti îngerul ceresc? şi în ochi să mi te uiţi? cu steluţe risipite.
Nopţile mi-s tulburate Beduin de-aş fi călare
de un chin misterios, traversând deşertul cald
visele sunt spulberate am speranţa ca în zare
de destinul nemilos. să văd chipul tău cel alb.
În zadar caut scăpare Dar din umbra-ntunecoasă
dintr-o vrajă neştiută ce-a căzut peste oraş,
braţul dragostei e mare, nici o faţă arătoasă,
inima înlănţuită. nici un chip mai drăgălaş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu