a 168-a zi

Timpu-ncet vrea să revină                 iar o salcie pletoasă,
peste-un câmp pătat cu flori             aplecată peste mal,
desfăcând a sa lumină                        mângâie cu creanga joasă
într-o ploaie de culori.                        creasta albă-a unui val.

Umbra slută năvăleşte
pe sub tainiţa boltită,
ea se frânge când păşeşte
apa-n vaduri încreţită,