Ploaia macină oţelul Neatinsă e cravatapus în ivărul din poartă, ce-are firul din relon,
toamna mie-mi face felul o mănuşă-i dată gata,
pictând o natură moartă. dar paltonul e beton.
Pomii-ncep acum o grevă Lustruiesc strâmbele ghete
refuzându-mi fructul copt, dar şi crema se termină,
n-am ce face, în extremă dintr-un cui de pe perete
voi culege din import. apuc fesul gros de lână.
La ştiri se anunţă gerul Spre finalul fericit
dinspre nordul depărtat, termin tot aranjamentul
pregătesc caloriferul şi alerg pe scări zorit
de-un luxos alb emailat. părăsind apartamentul.
Răscolesc îmbrăcăminţi Jos în stradă mă opresc,
căutând pe cele groase cred că uşa n-am închis
şi îmi ies acum din minţi, însă nu mă sinchisesc;
le găsesc de molii roase. ce-i de preţ pe mine mi-s.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu