Mi-e frig cum niciodată Stele tot îmi fac în ciudănu cred să fi simţit, licărind tremurătoare,
fiinţa-i timorată abia pasul pun în tindă
de cerul oţelit. spre odaia primitoare.
Parcă degete nu am, Zgribulit suflu în pumni
sângele s-a îngroşat privind roată după lemne,
şi decorul hibernal oare câte săptămâni
întâmpin cu tremurat. mă aşteaptă cu-aşa vreme?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu