Vânturi curg din miazănoapte iar copacii, negre umbrepurtând giulgiul marmorat, într-o zare-mpresurată,
aruncând peste oraşe par să facă-n ceruri tumbe
suflul nou şi îngheţat. cu o creangă îngheţată.
Cu rafale fumigene Focul îl aţâţ în sobă
ce stârnesc un nor de frunze grăbit de nu se mai poate
iarna liberă-şi aşterne şi mă ghemui pe comodă
un covor de dalbe spuze, aşteptând să ningă-n noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu