Dedic aceste rânduri Cu zâmbetul pe faţăcelor ce ponegresc au negru cerul gurii,
şi cu ostile gânduri cucernica lor viaţă
în mâl mă tăvălesc. fiind plină de furii.
Le preţuiesc suflarea Eu stau stingher la masă
cu care mă otrăvesc, şi visul îmi dezvolt,
a mea-i însă onoarea aduc soarele-n casă
să le supravieţuiesc. cu minim de efort.
De loc nu îi detest,
ba chiar provoacă milă,
dacă-i observi atent
vezi gheburi de cămilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu