a 215-a zi

Stau tăcut în pragul serii                  Stau tăcut în faţa porţii
privind astrele ce fug                         pândind ore cu regrete
închinând un imn durerii                 şi m-agăţ de firul vieţii
şi-al dorinţelor ce curg.                     precum iedera-n perete.

Lumea-mi pare depărtată,                Lumea-mi pare totuşi mică,
sunt străin pe locul ei,                       totul e înghesuit,
luna iese-nfumurată                          coapsa dreaptă mă furnică,
printre norii albi şi grei.                    mi-e trecutul fericit.