vreri

Îmi pari sfioasă ca şoapta în amurg
când stelele pe cer în valuri vor să curgă,
iar luna fericită cu lacrimi dă să plângă.
Sunt micul flutur nectar dorind să-ţi sug

din miresmatele petale ce mă îmbrăţişează
vrând parcă să mă strângă la sân pe veşnicie
c-amorul să-mi înfrupt din dulcea-ţi feerie
sub ochii cafenii ce viaţa-mi luminează.

Mai am dorinţi ce încă n-am rostit
şi glas am să le dau dacă îmi ceri,
urechea doar ţi-o pleacă dacă vrei
să afli ce-n mine atât am tăinuit.