Primul Templu de la Ierusalim, construit de Împaratul Solomon în urma modelului facut chiar de Yahweh/Anu (1 Cronici 28:19) si înmînat personal tatalui sau David, în locul pregatit de David în aria lui Ornan, iebusitul" (2 Cronici 3:1), prezenta în fata "doua coloane de bronz, de treizeci si cinci de coti (aproximativ 21 m; 1 cot=0,60 m - n.a.) înaltime, cu un capitel de cinci coti în vîrful lor" (2 Cronici 3:15). "A mai facut niste împletituri de retea, niste covoare cu lantisoare, pentru capitelurile de pe vîrful coloanelor, sapte pentru un capitel si sapte pentru celalalt capitel... A asezat coloanele în pridvorul templului; a asezat coloana din dreapta si a numit-o Iachim (înseamna: în El va stabili; El=alt nume al lui Yahweh/Anu - n.a.), apoi a asezat coloana din stînga si a numit-o Boaz (înseamna: în El este taria - n.a.)" (1 Împarati 7:17, 21).
Ce simbolizau aceste coloane în antichitate aflam din lucrarea "Trepte spre cer" de Zecharia Sitchin (Editura Aldopress, Bucuresti): "Curînd dupa anul 2000 î. Chr., o data cu începerea domniei dinastiei a douasprezecea, Egiptul a fost reunificat, ordinea restabilita si Heliopolisul recucerit. Primul faraon al dinastiei, Amen-Em-Hat I, a început imediat reconstruirea templelor si altarelor de la Heliopolis. Nu se stie însa daca a utilizat artefactele originale ori numai reproduceri (spre deosebire de David si Solomon, care au primit schitele Templului chiar de la Conducatorul Planetei Zeilor - n.a.).
Fiul sau, faraonul Sen-Usert (Kheper-Ka-Ra) - Sesotris sau Sesonchusis al istoricilor greci - a ridicat în fata templelor doua coloane de granit (peste saizeci si sase de picioare înaltime) aproximativ 21 m; 1 picior=0,32 m - n.a.). În vîrful lor a pus o imitatie a camerei lui Ra (camera conica în interiorul careia se putea vedea un zeu, asemanatoare cu modulul de comanda al navelor moderne - n.a.) - un pyramidion, din aur sau cupru alb...
Grecii au numit acesti stîlpi obelisc, însemnînd ''stîlp indicator''. Egiptenii le numeau ''Razele zeilor''... Asa cum declarau faraonii, au ridicat aceste obeliscuri pentru ''a obtine (de la zei) dorul Vietii vesnice'', pentru a obtine ''Viata fara moarte''. Fiindca obeliscurile imitau în piatra ceea ce vazusera... faraonii dinaintea lor...: rachetele zeilor. Mormintele de astazi (unele au cruci, simbolizînd Semnul Planetei Nibiru - n.a.), gravate cu numele decedatului pentru amintire vesnica, sînt asemenea obeliscuri - un obicei nascut în vremea cînd zeii si rachetele erau un fapt obisnuit".
În final, cîteva comentarii: În perioada la care se refera Z. Sitchin, Iosif era al doilea om de stat în Egipt, dupa Faraon care "i-a dat de sotie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On (alt nume pentru Héliopolis - n.a.)" (Geneza 41:45). Faptul ca pe capitelurile din vîrfurile coloanelor aflate în fata Primului Templu de la Ierusalim au fost asezate cîte sapte coroane cu lantisoare nu a fost deloc întîmplator, deoarece, numarînd planetele sistemului nostru solar de la Pamînt spre exterior, a saptea este chiar Planeta Crucii: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru.
În lucrarea "Regatele pierdute" (Editura Aldopress, Bucuresti), Z. Sitchin sustine ca în America de Sud au ajuns cu mii de ani în urma grupuri populationale din Africa (olmeci) sau din Asia (sumerieni, cele Zece Triburi pierdute ale lui Israel), transportul facîndu-se cu barci de rachita, posibilitate confirmata de navigatorul Thor Heyerdahl în urma cu cîteva decenii, care a construit o replica a barcilor cu care a traversat Oceanul Atlantic.
La numeroasele argumente aduse de Z. Sitchin în lucrarea mentionata, voi mai adauga cîteva legate de implicarea directa a anunnakilor/elohimilor în aceste calatorii ale evreilor, extrase din Cartea lui Morman, care este studiata, alaturi de Biblie, de catre Biserica lui Isus Christos a Sfintilor din Zilele din Urma, sau, mai pe scurt, Biserica Mormonilor.
Înainte de distrugerea Ierusalimului (600 î. Chr.), Nefi, fiul lui Lehi, în timpul rugaciunii, are urmatoarea viziune: "A aparut o coloana de foc si s-a asezat pe o stînca... L-a vazut pe Unul pogorîndu-se din înaltul cerului si a vazut ca stralucirea Lui era mai presus decît cea a soarelui la amiaza. Si el a vazut de asemenea pe alti doisprezece care-L urmau, iar stralucirea lor era mai presus decît a stelelor de pe cer" (1 Nefi 1:6, 9-10). Lui Nefi i se comunica faptul ca Ierusalimul va fi distrus, iar el si familia sa vor ajunge pe un "pamînt (America - n.a.) al fagaduintei" (1 Nefi 2:20).
Dupa ce parasesc Ierusalismul, Lahi, Nefi si familiile lor calatoresc prin pustiu calauziti de Liahona, un minicomputer foarte performant: "Cînd tatal meu... s-a dus catre usa cortului, spre marea lui mirare a vazut pe pamînt un glob rotund, facut cu o maiestrie deosebita; si el era facut din arama fina. Iar înauntrul globului erau doua sageti; iar una dintre ele arata drumul pe care noi trebuia sa mergem în pustiu... Si am urmat directia aratata de glob, care ne-a dus la partile cele mai fertile ale pustiului... am vazut sagetile care erau în glob... era pe ele o noua scriere, care era simplu de citit... si aceasta era scrisa si schimbata din cînd în cînd... m-am dus pîna în vîrful muntelui, dupa directiile care erau aratate pe glob" (1 Nefi 16:10, 16, 26, 28-30).
Sa vedem cum ajung în "tara fagaduintei": "Acum eu, Nefi, nu am lucrat lemnul corabiei în modul învatat de oameni, nici nu am construit corabia dupa felul oamenilor, ci am construit-o dupa felul în care Domnul mi-a aratat... busola... dupa ce am navigat mai multe zile am ajuns în fata fagaduintei" (1 Nefi 18:1-2, 12, 23). Închei cu un fragment din Cartea lui Eter (inclusa în Cartea lui Mormon), care cuprinde o cronica a Iareditilor, care, dupa încurcarea limbilor la Babel, au ajuns si ei în America: "Domnul S-a pogorît si a grait catre fratele lui Iared; si El era într-un nor (nava - n.a.)... le-a dat îndrumari încotro sa calatoreasca...
Iar Domnul a spus: ''Duceti-va la lucru si construiti... si ei au construit corabii... dupa îndrumarile Domnului. Si ele erau mici si usoare pe apa... erau foarte etanse, si anume rezistau la apa ca o farfurie si fundul lor era etans ca o farfurie, iar capetele lor erau ascutite; iar marginea lor era etansa ca a unei farfurii (erau ca doua farfurii suprapuse - n.a.), iar lungimea (mai corect diametrul - n.a.) lor era cît lungimea unui capac; iar usa lor, atunci cînd era închisa, era etansa ca o farfurie (era farfuria superioara - n.a.)... fratele lui Iared L-a implorat pe Domnul, zicînd: ''în ele nu este nici o lumina''... fratele lui Iared (fusesera pregatite opt corabii- n.a.) s-a dus la... muntele Selem... si a topit dintr-o stînca 16 pietre mici; si ele erau albe si clare... Domnul Si-a întins mîna Sa si a atins pietrele pentru ca ele sa lumineze (montarea unor dispozitive electronice - n.a.) în întuneric" (Cartea lui Eter; Capitolele 2 si 3).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu