a 280-a zi

Nu mă învinge somnul                 Aud cum vântul se-ntăreşte
în meciul din nocturnă,                 lovind în gardul meu, turbat,
fum alb iese pe hornul                  ca în fragmentul de poveste
ce-şi cască neagra gură.                cu zmeul hâd şi încruntat.

Soba mai prinde încă viaţă           Se-apropie de miezul nopţii,
lemnul când o stimulează,            ceasul mă prinde stând de veghe,
fiorii reci şi cruzi de gheaţă          blestem acum în zaţul ceştii
în ziduri ricoşează.                         golită totuşi mai devreme.

E lapoviţă-afară                              Nu e întâiul accident,
şi norii cern scântei,                       mărturisesc că-i recidivă,
                                                lumina becului cea rară                iar timpul ăsta insolent
                                               abia ajunge-n ochii mei.                nu-mi lasă o alternativă.