Viaţa-i simplă amăgire Zorii mă găsesc răpus
cu dorinţele frustrate, frămâtând în pumni ţărâna,
o banală rătăcire din trecutul cel distrus
către ţeluri derutante. viitorul poartă vina.
Ziduri vreau ca să clădesc
cu firească armonie,
noaptea dar se prăbuşesc
într-o scurtă agonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu