în ceasurile acestea de dor
când fiece şoaptă cu blânda ei simţire
îmi răscoleşte fierbintele amor?
Eu văd că tu nimic nu-mi spui
ci doar continui să zâmbeşti
lăsându-mă în chinul meu să sui
la stelele spre care tu priveşti.
Ce aş putea să-ţi dăruiesc, iubire,
în ceasurile acestea de dor
când sufletul e plin de nemurire
şi astrele ceva să-mi spună vor?
Eu le ascult cu inima vrăjită
şi cântece duioase îți închin
căci viaţa mea de tine e robită
în mrejele iubirii fiind un arlechin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu