copii extrasenzitivi

   Copiii extrasenzitivi, viitorii spioni?

   La începutul anilor ’60, în urma deconspirãrii accidentale a unor succese surprinzãtoare obţinute de cercetãtorii fenomenologiilor de frontierã din fosta Uniune Sovieticã, s-au intensificat investigaţiile experimentale în domeniul interacţiunilor psihice la distanţã şi în alte state din din sfera de influenţã sovieticã, printre care Cehoslovacia, Polonia, România şi Bulgaria.

   Trafic cu informaţii PSI

   Pentru a se menţine în eşalonul secund al originalei competiţii PSI, cercetãtorii români au fost puşi în situaţia sã o ia pe scurtãturã, cum s-ar zice, forţând graniţele imposibilului. Deşi în etapa preliminarã a cercetãrilor s-au confruntat cu evidente dezavantaje, determinate îndeosebi de lipsa timpului necesar pentru verificarea întregului volum de informaţii declasificate referitoare la interacţiuni psihice aplicative, pentru a se aprecia ce anume corespundea realitãţii şi cât la sutã erau date false pentru derutarea unor eventuali utilizatori, românii au reuşit în scurt timp sã înregistreze succese remarcabile, în special în comunicaţii telepatice şi detecţii extrasenzoriale. 

   Cu toate cã în anii urmãtori cercetãrile româneşti intraserã treptat în atenţia şi sub controlul Armatei, extrasenzitivii nu au fost feriţi întru totul de ingerinţele inadecvate ale unei alte instituţii, al cãrei personal nu se sfia sã subtilizeze repetat rezultate importante ale cercetãtorilor români, dupã care acestea ajungeau pe cãi oculte la „verii mai mari din rãsãrit”, dupã expresia plasticã a unui ofiţer acoperit al menţionatei instituţii. Aşa încât nu ar trebui sã ne mire prea mult faptul cã, premiere ştiinţifice româneşti în interacţiuni psihice ajungeau în laboratoarele unor institute ruseşti, aflate sub patronajul KGB sau GRU. Aceastã practicã a continuat pânã în anul 1980. 

   Nu cred cã mai este cazul, dupã atâţia ani, sã fac referiri concrete la fapte şi persoane implicate în traficul cu informaţii PSI, deşi am fost şi eu printre cei pãgubiţi în acest mod de dreptul de autor asupra unor contribuţii personale la investigarea experimentalã a telepatiei şi teledetecţiei extrasenzoriale. 

   În cele ce urmeazã, voi semnala câteva date sumare privind aportul cercetãtorilor români la fondul comun de informaţii prelevate în urma investigãrii experimentale a unor fenomenologii paranormale. În primul rând, procentul de 80% acurateţe în recepţie telepaticã (Remote Viewing - vedere la distanţã) menţionat în literatura de specialitate a anilor ’80 ca aparţinând operatorilor PSI americani şi ruşi, a fost atins de telepaţii români în anul 1971, iar patru ani mai târziu, folosindu-se copii extrasenzitivi, au fost obţinute rezultate cu pânã la 98% precizie telepaticã; iar în timpul unor experimente efectuate între anii 1978 - 1981, tot cu copii extrasenzitivi, au fost înregistrate trei performanţe consecutive cu 100% acurateţe telepaticã (record mondial absolut în domeniu). În urmãtoarele zile, printr-un ordin venit de „sus”, a fost sistatã folosirea copiilor în comunicaţii telepatice, din motive de siguranţã naţionalã. Ofiţerul C. D., care se ocupa de monitorizarea prin „mijloace specifice” a acelei activitãţi neortodoxe, a fost de pãrere cã acei copii telepaţi nu puteau fi ţinuţi sub oboroc, existând riscul ca la vârsta adultã sã devinã spioni PSI în slujba inamicilor orânduirii socialiste.

    Câmpul de luptã mental

   Una dintre realizãrile româneşti spectaculoase este şi procedeul de monitorizare extrasenzorialã operativã a ţintelor umane aflate la mari depãrtãri, bazat pe o descoperire ştiinţificã autohtonã, despre care vom vorbi sãptãmâna viitoare. (A se vedea în acest sens şi Independent nr. 40 şi 41). Îi asigur pe cititori cã este vorba de lucruri reale şi nu tocmai liniştitoare. 

   La ora actualã, existã posibilitatea practicã pentru monitorizarea extrasenzorialã a oricãrei ţinte umane, dacã operatorul PSI deţine câteva elemente vizuale despre persoana-ţintã. În timpul scanãrii paranormale se poate determina, de la distanţã, starea sãnãtãţii subiectului-ţintã, nivelul sãu de stres, locul în care se aflã în acel moment şi alte câteva detalii subtile. Întrucât, în timpul scanãrii extrasenzoriale, operatorul utilizeazã energia-biologicã a subiectului-ţintã, este posibil sã aparã şi unele efecte secundare la persoana scanatã, insuficient cunoscute în stadiul actual al cercetãrii acestui fenomen exotic. 

   Investigaţiile experimentale ale cercetãtorilor români vizând câmpul de luptã mental au continuat pânã în toamna anului 1988, dupã care generalul Ilie Ceauşescu, convins de eficacitatea practicã a interacţiunilor psihice în rãzboiul modern, a decis înfiinţarea primei unitãţi militare specializatã în mijloace psihotronice de luptã. Proiectul a cãzut din cauza evenimentelor ce se conturau la orizontul anului 1989, majoritatea operatorilor PSI aflaţi în evidenţe au dispãrut în direcţii necunoscute, iar lucrurile au scãpat de sub control, existând riscul latent real ca vreun operator extrasenzitiv necunoscut din ţarã sau din strãinãtate sã exercite acţiuni psihotronice nefaste asupra unor oficialitãţi cu prerogative de decizie.