a 290-a zi

Idei acum nu mai găsesc                     Nepăsător trec mai departe
să-mi umplu timpul suveran,             sub zâmbetul lor îngheţat,
mă simt, ce-i drept, copilăresc,          luna-şi expune doar o parte
umblând aiurea pe maidan.                din chipul său însângerat.

Neoane se aprind albastre                  Nori pribegesc în agonie
jucând lumina în vitrine,                    pe căi voit necunoscute,
iar manechine curioase                       iubesc a serii armonie
prelung privesc spre mine.                 cu umbrele nedesfăcute.