a 287-a zi

Frigul încheagă continente,              Copiii sar veseli în cale
apa devine pod de gheaţă                 fără să ştie păsul meu,
şi mă cuprind evenimente                un suflet am şi plin de jale
ce-mi strică rosturile-n viaţă,           care mă bântuie mereu.

iar munca mea e în zadar,                Unde greşesc nu înţeleg,
lucrez ca să nu stau acasă,                ziua devine un supliciu,
banii n-ajung de buzunar                 destinul meu acum întreg
sub pronia cerească.                          e-al universului capriciu.