Ce mi-i una, ce mi-i alta? Doar pădurea îmi admirăÎntrebarea-i obsedantă, stângăcia solitară
dar de vină este soarta şi chiar vântul îmi răsfiră
cu etapa ei marcantă. părul negru într-o doară.
Vreau la dreapta, însă tot Ochii caută misterul
drumul ăsta e marcat, ce e încă nepătruns
de lumină nici un spot când se-arată mesagerul
nu se-arată degajat. trist al vremii de apus.
Ce să fac? Mă resemnez
şi duc pasul după hartă,
către piscuri nu cutez
să-mi ridic faţa mirată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu