Mă împac cu soarta lumii, Totul e o-ncrengătură
timpul pare de prisos, de malefice rapoarte,
iar în mijlocul furtunii unde-i dragoste-i şi ură,
ţărmul fuge nisipos. miez de zi şi miez de noapte.
Zilele aleargă scurte Ştim ce-i aia frumuseţe
terminând un calendar doar urâtul când privim
ce-şi agită file rupte făcând uz de politeţe
pe-un perete alb de var. după ce omul strivim.
Caut în natură rostul Iar mă pierd în speculaţii-
şi simţirea ce trăiesc timpul curge monoton,
când sobor de popi dă postul fără să-mi dea explicaţii,
şi păcatul omenesc. agăţat de un piron.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu