noiembrie

Zările reci mă încolţesc            Un corb bătrân geme pe ram
ţesând în juru-mi ceaţa,           cu reaua lui căutătură,
vederile mi se-aburesc              zenitul e ca matul geam
plângându-mi dimineaţa.        şi nu-i un bob pe arătură.

Acoperişurile par argintii         În parc aleile-s pustii,
în văluri dese estompate,          iar băncile zac amorţite,
culorile trandafirii                      dar tu, iubirea mea, să ştii
în urmă au rămas şi moarte.    că am aceleaşi simţăminte.

Vântul necruţător înţeapă,
                                                                        pasul mi-e şovăitor,
                                                                        îngheaţă azi luciri de apă
                                                                        şi peste tot frunzele mor.