ploaie rece

De-o săptămână-i numai ploaie           Chiar iubirea mi-e pustie,
şi frig ca-n miez de iarnă,                      dorul azi nepotolit,
tulpina florilor se-ndoaie                       mâzgălesc alba hârtie
sub întuneric de lucarnă.                       însă versu-i chinuit.

N-am văzut un colţ de soare                 Ce poţi face pe-aşa vreme?
cerul parcă-i prăbuşit,                           Stau cu uşa încuiată,
de pe stâlpi căzut în mare                     pentru foc nu mai am lemne
şi-n adâncuri risipit.                              şi mi-e inima secată.

Un copac de lângă geam,                      Iubiri noi nădăjduiesc
scârţâind din 'cheieturi,                        din ploaia morocănoasă,
ciocăne c-un ciot de ram                       ochii mi-mpăienjenesc
cerşind nişte vechituri.                          rotind în zadar prin casă.

Din păcate n-am ce-i da,                       Bate vântul ca niciunde
ridic umerii stingher,                             şuierând prin crăpături,
                                                      ploaia oare va mai sta?                          corzile la casă-s ude
                                                      Rece e al meu ungher.                           şi gem reci de picături.