De-o săptămână-i numai ploaie Chiar iubirea mi-e pustie,şi frig ca-n miez de iarnă, dorul azi nepotolit,
tulpina florilor se-ndoaie mâzgălesc alba hârtie
sub întuneric de lucarnă. însă versu-i chinuit.
N-am văzut un colţ de soare Ce poţi face pe-aşa vreme?
cerul parcă-i prăbuşit, Stau cu uşa încuiată,
de pe stâlpi căzut în mare pentru foc nu mai am lemne
şi-n adâncuri risipit. şi mi-e inima secată.
Un copac de lângă geam, Iubiri noi nădăjduiesc
scârţâind din 'cheieturi, din ploaia morocănoasă,
ciocăne c-un ciot de ram ochii mi-mpăienjenesc
cerşind nişte vechituri. rotind în zadar prin casă.
Din păcate n-am ce-i da, Bate vântul ca niciunde
ridic umerii stingher, şuierând prin crăpături,
ploaia oare va mai sta? corzile la casă-s ude
Rece e al meu ungher. şi gem reci de picături.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu