octombrie

Azi mâna ţi-am cerut, iubito,                  Erai un înger pe pământ
să mă-nsoţeşti pe drumul vieţii,             coborât, dintre icoane,
zâmbind sfios, mi-ai dăruit-o                  cu sufletul curat şi sfânt
în alba brumă-a dimineţii.                       purtând cununa de mărgeane.

Mână în mână, spre altar,                        În deget ţi-am pus verigheta
cu paşi domoli mergeam abia,                 ca un simbol de legământ,
râdea soarele-n hotar                                pe frunte ţi-am săltat voaleta,
şi lumea ne invidia.                                    te-am sărutat tot fremătând.