secetă

E o arşiţă cumplită,                          Ziua-i lungă cât un post,
iarba-i galbenă, pârlită,                   bate-un clopot fără rost
vântul bate în rafale                         încercând s-atragă norii;
stârnind colbul rotocoale.               s-a oprit şi roata morii.

Limbi de flăcări se abat                   Nici la umbră nu-i de stat,
pe pământ, în lung şi-n lat,             aerul e sufocant
pe câmpurile-nfierbântate              şi degeaba vântul bate,
nu se mişcă-o vietate.                      ploaia e încă departe.

Apa scade din izvoare,                     În grădină moare floarea,
iar fântânile-au secat,                      o privesc neputincios,
rugi înalţă către soare                      ţin în mână stropitoarea,
tot ţăranul disperat.                         dar e fără de folos.

Vitele dau din copite,                       Totu-n jur se ofileşte,
păsări stau ca adormite                   nu mai curge apa-n vad,
nemaisuportând căldura,                păcătosul se căieşte,
plânge-acum toată natura.              raiu-i transformat în iad.