cugetări

Te-ntrebi adesea, fără rost,                    Totul e-o rampă de lansare
ce sunt aceste lucruri minunate,           din care proiectezi, acum, tenace
care e preţul lor de cost                          a ta splendidă visare,
şi cui slujesc după a ta moarte.             dar uiţi să mai priveşti aproape.

Va învăţa omul vreodată                         De vrei să pleci pe astre,
ca să dicearnă bune dintre rele              în univers străin, necunoscut,
sau viaţa lui alambicată                          să iei cu tine mări albastre,
apăsătoare fi-va peste ele?                     verzi păduri şi-al dragostei alint.

Natura vezi ca un decor                          Natura trebuie să-ţi fie
ce-i nelipsit pe scenă, doar atât,            prezentă-n minte totdeauna,
şi peste care sari în zbor                          copilul creşte, dar se ştie
uitând de mamă, fraţi, pământ.            că mama lui este doar una.