Chipu-nalţ cu umilinţă Lanul zace-ngălbenit
spre-un zenit dogoritor fără pic de umezeală,
şi înec a mea căinţă ramu-n codru-i veştejit,
sub un soare sfidător. vizuina vulpii goală.
Razele fierbinţi m-apasă Doar un greier singuratec
moleşindu-mi membrele, ţârâie acum în tindă
plin e câmpul de angoasă când amurgul roşiatec
şi pustii oraşele. dă aripa să-şi întindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu