cosmogonică

Timpul curge nemilos                Scriu mesaje-n depărtări
prin orbite ancestrale,                pentru zeci de ani lumină,
cad nisipurile jos                         din întunecate zări
din clepsidre siderale.                vreau răspunsul să-mi parvină.

Un grăunte de pământ               În ce oare constelaţii
e pierdut în Univers                    cântul meu se va opri,
şi-un biet fir de viaţă sunt          peste câte generaţii
ce trăieşte dintr-un vers.            un sol bizar îmi va sosi?