toamnă rece

Octombrie, vii rece                     Pădurea freamătă întreagă
cu mantia-ţi de ploaie,               fără putinţă de scăpare,
iar norul negru trece                  ici, colo, rupi câte o creangă
scăldându-mă-n şiroaie.           ce-şi plânge neagra supărare.

Trimiţi vântul mesager             Urgie eşti şi-aduci potop
ca să îmi bată-n geam,               de parcă toată lumea asta
vuiesc burlanele a ger                te-ar fi necăjit în bloc
şi lemne-n tindă n-am.              şi-şi merită acum năpasta.

Copacii biciuieşti la rând
şi frunze smulgi din ram,
te năpusteşti către pământ
                                                                       şi milă n-ai un dram.