Peste culmile răzleţe Latră-un câine hămesit
semănate-n lung şi-n lat tot gândind la un ciolan,
cad ninsorile-ndrăzneţe peste-oraşul adormit
de un alb imaculat. se aşterne dalb troian.
Vântul suflă ca-n pustie Dar ninsoarea încetează,
printre pomii cenuşii, stelele apar pe cer
casele par de hârtie şi sub raze scânteiează,
cu olane ruginii. rece, veşnicul mister.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu