arșiță

De zile-ntregi eu tot aştept            Iarba verde stă culcată,
ploile să mă stropească,                 moleşită; din izvoare
arşiţa s-alung din piept,                 apa curge-nfierbântată,
florile să îmi zâmbească.                între maluri, spre vărsare.

Dar un nor nu mai zăresc              Plâng copacii în păduri
să întunece zenitul,                         după seva minerală,
e torid astrul ceresc                         intră praful în conduri,
şi e sumbru infinitul.                      oboseala-i generală.

Din pământ calzi aburi ies
ridicându-se-n văzduh,
'geaba-mi dă inima ghes,
sunt pierdut tot în zăduf.