Pe a timpului cărare Gândesc urma să-i ajung
îmi port pasul obosit, şi chiar vreau s-o depăşesc,
lung e drumul până-n zare dar secundele se scurg,
şi mereu neîmplinit. în veci n-am să reuşesc.
Pun un pas, el face doi,
viitorul nu-i aproape,
alegăm dar amândoi,
lunga eră ne desparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu