miezul zilei

Frunza plopului se-agită                      Iar o salcie pletoasă,
fremătând de vii dorinţi,                      de căldură toropită,
firul ierbii verzi palpită                        stă plecată şi pioasă
înecat în suferinţi.                                 cu tulpina ei stropită.

Pe cărarea şerpuită                               Miezul zilei însă arde
ce străbate-un lan de grâu                   tot ce-i viu şi-nsufleţit,
o femeie obosită                                     nici o pată nu mai cade
calcă rar mergând spre râu.                peste-a cerului zenit.

Unda apei şuşoteşte
tot frecându-se de maluri,
vrăbiuţa ciripeşte
stând la umbră între ramuri.