catren

Adie-un vânticel subţire                         Acest catren eu ţi-l dedic
ce îmi pătrunde prin veştmânt,             de nu îţi e cu supărare,
se înfioară a mea fire                               nu vreau în schimb nimic
cu chipul tău păstrat în gând.                afară doar de-o sărutare.

Şi ochii negri îi doresc                            Iar sărutarea ta fierbinte
şi buzele-ţi catifelate,                              s-o port pe obrazul meu,
în roua lor să-mi îmbăiesc                     să o păstrez veşnic în minte
cuvintele deşarte.                                     ca pe icoana unui zeu.

Doar un cuvânt, nu-i lucru mare,
ca pe hârtie să-l aştern,
mai multe-alături, cu ardoare,
pot naşte însă un catren.