plouă

Plouă,                                             Plouă,
plouă cu lacrimi amare               plouă peste-un oraş amorţit,
potop înecând pământul,           bietul trecător pare stingher
trec norii peste hotare                 lipsit de lămuriri s-a rătăcit
stricând vremelnic cuvântul.     și vine noaptea din eter.

Plouă,                                              Plouă,
plouă cu dese mărgăritare          plouă peste grădina-nflorită
tropăind pe table aiurea,             şi gem frunzele-necate,
nori negri vin din zare                 aşteaptă vremea însorită
întunecând din zori iubirea.       sperând cu capete plecate.

Plouă,                                              Plouă,
plouă ca niciodată                        plouă peste iubirea mea,
încurajând omenirea,                  umbrela nu-mi este de folos,
iar inima ei cândva curată          mi-acoperă norii o stea,
îşi uită o clipă menirea.               de temeri sufletul mi-e ros.