Coama lunii se zburleşte Împrejur totul e negru,astăzi, neîndurătoare, aerul e-apăsător,
ochiu-ţi negru mă priveşte trupu-mi nu mai e integru
cu o crasă nepăsare. şi mă sting încet de dor.
Îmi simt sufletul olog Iar din locu-n care zac
tot cerşind o sărutare, am să las limbă de moarte
sunt ca bietul astrolog să n-ai pace în iatac
ce nu vede albu-n zare. zi de zi, noapte de noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu