cele mai populare postări

miercuri, 30 mai 2018

clipă viitoare

Vreau o clipă viitoare
cu speranţe împlinite,
cu fierbinţi raze de soare
peste creste-nzăpezite.

Vreau o clipă viitoare
îmbrăcând vise-ndrăzneţe
fără dragostea ce moare
şi-o perenă tinereţe.

Vreau o clipă viitoare
fără nori turbaţi în noapte,
vreau o stea strălucitoare
să-mi îngâne tandre şoapte.

Vreau o clipă viitoare                  Vreau  o clipă viitoare
să mă-nconjure mereu,               generând un legământ:
vreau grădina ca o floare,           fie pace-ntre popoare
omul ca un Dumnezeu.               şi lumină pe pământ.

strategie

În data de 31 mai se aniversează „Ziua Rezervistului Militar”, eveniment important pentru armata română, instituit prin Hotărârea de Guvern nr. 467/12.05.2010. Acesta este un prilej potrivit pentru a elogia activitatea celor care au slujit ţara sub drapelul tricolor, în calitate de cadre militare – ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri ori voluntari angajaţi pe bază de contract.

liniște

Mă-ncearcă o durere cruntă          Delta neagră a rămas
cum n-am mai întâlnit,                   cu pădurea dezvelită,
o gheară-n piept se luptă                nu mai cântă niciun glas
cu sufletul istovit.                            din grădina pustiită.

Vântul cenuşa răscoleşte                E o linişte deplină
împrăştiind-o-n patru zări,            presărată cu stafii,
timpul pe loc încremeneşte            braţ inert scăp în ţărână
sub atomice ninsori.                        şi mi-s ochii vineţii.

Ape tulburi curg la vale,
între maluri răstignite,
măturând totul în cale
peste gânduri risipite.


răsărit

Peste creste semeţite                   Şi sărind din piatră-n piatră,
de ceţuri învolburate,                  alergând înspre aval,
roiesc suliţe-nsorite                     doina dulce ne răsfaţă
şi în veci nemăsurate.                  slobozită din caval.

Vălul alb ele destramă                 Peste românescul plai
coborând ca un alint,                   ce îşi cântă fericirea
aducând cerească mană-             suie soarele bălai
crângul verde şi-nflorit.               descreţindu-ne simţirea.

Triluri împânzesc eterul
pestriţat cu pete sure,
razele îşi ţes misterul
printre-a apelor murmure.


caniculă

Chipu-nalţ cu umilinţă                Lanul zace-ngălbenit
spre-un zenit dogoritor               fără pic de umezeală,
şi înec a mea căinţă                      ramu-n codru-i veştejit,
sub un soare sfidător.                  vizuina vulpii goală.

Razele fierbinţi m-apasă             Doar un greier singuratec
moleşindu-mi membrele,            ţârâie acum în tindă
plin e câmpul de angoasă            când amurgul roşiatec
şi pustii oraşele.                            dă aripa să-şi întindă.


marți, 29 mai 2018

iulie

Plopii frunza-şi înfioară                       Soarele aruncă suliţi
şi îşi tremură destinul                          potopind verdele crud,
într-un vânt ușor de vară                     nu-i răcoare nici pe uliţi
amăgindu-şi astfel chinul.                   şi-i fierbinte apa-n prund.

Umbra deasă-al lor foşneşte               Miezul zilei se arată
peste-a timpului cărare,                      torid, neîndurător,
albul puf îl zămisleşte                          tot pământul e o vatră,
garnisind păduri în zare.                     din poli la ecuator.

crângul de smarald

Picuri mici alene cad                           Cerul negru se destramă
peste crângul de smarald                    alungând în pâlcuri norii,
îmbrăcând ramuri subţiri                   blândă-a sorelui năframă
cu duioase amintiri.                             iar alintă căpriorii.

Frunza verde se îndoaie                      Dintr-a verdelui frunziş
sub a norilor văpaie                             îmbrăcat de sărbătoare
prelingând din vârfuri crude              codru-şi scutură furiş
lacrimi calde murmurânde.                boabe de mărgăritare.


început de iarnă

Peste culmile răzleţe                       Latră-un câine hămesit
semănate-n lung şi-n lat                 tot gândind la un ciolan,
cad ninsorile-ndrăzneţe                  peste-oraşul adormit
de un alb imaculat.                           se aşterne dalb troian.

Vântul suflă ca-n pustie                  Dar ninsoarea încetează,
printre pomii cenuşii,                      stelele apar pe cer
casele par de hârtie                          şi sub raze scânteiează,
cu olane ruginii.                                rece, veşnicul mister.


recviem

O linişte stingheră mă-nconjoară,             Mă poticnesc, cad în genunchi,
nici musca nu se-aude afară,                      mă săgetează prin rărunchi,
nu bate vântul, păsări dorm,                       privirea mi se-nceţoşează,
m-apasă sufletul enorm.                              iar mintea nu mai este trează.

Singur am rămas vieţuitor                           Capul lovesc de-acest pământ
sub cerul negru - imens nor -                      ce-a fost cândva tărâmul sfânt,
în jurul meu cenuşi umane,                         cu ultime puteri eu îl sărut,
la orizont ruini urbane.                                 am fost un om, cadavru sunt.


ireversibilitate

Ciudat cum timpul trece                   Vin şi pleacă zile, nopţi,
faţă de noi nesimţitor                        ciclul e ireversibil,
lăsându-ne în urma-i rece                 cărunţind oamenii toţi
ca prundu-n apa de izvor.                 într-un mediu insensibil.

Limbi nemiloase se învârt
pe un cadran nimicitor,
zboară minutele prin vânt
                                                             în carusel ameţitor.

                                                                                 

pași

Pe a timpului cărare                         Gândesc urma să-i ajung
îmi port pasul obosit,                       şi chiar vreau s-o depăşesc,
lung e drumul până-n zare              dar secundele se scurg,
şi mereu neîmplinit.                         în veci n-am să reuşesc.

Pun un pas, el face doi,
viitorul nu-i aproape,
alegăm dar amândoi,
lunga eră ne desparte.

malul mării

Miezul zilei argintiu                             Pescăruşi roind grămadă
oglindeşte-n vraja mării                      la-nălţime variată
fierbinţi raze, azuriu                            dau să prindă dulcea pradă
e seninul depărtării.                            năpustindu-se săgeată.

Valuri pier în albe spume                   Busturi goale, arămii,
tot zdrobindu-se de stânci,                 locuri îşi aleg pripite,
se aud pe astă lume                              iar apoi zac mii şi mii
ţipete de cocostârci.                             prin nisipuri risipite.


arșiță

De zile-ntregi eu tot aştept            Iarba verde stă culcată,
ploile să mă stropească,                 moleşită; din izvoare
arşiţa s-alung din piept,                 apa curge-nfierbântată,
florile să îmi zâmbească.                între maluri, spre vărsare.

Dar un nor nu mai zăresc              Plâng copacii în păduri
să întunece zenitul,                         după seva minerală,
e torid astrul ceresc                         intră praful în conduri,
şi e sumbru infinitul.                      oboseala-i generală.

Din pământ calzi aburi ies
ridicându-se-n văzduh,
'geaba-mi dă inima ghes,
sunt pierdut tot în zăduf.


miezul zilei

Frunza plopului se-agită                      Iar o salcie pletoasă,
fremătând de vii dorinţi,                      de căldură toropită,
firul ierbii verzi palpită                        stă plecată şi pioasă
înecat în suferinţi.                                 cu tulpina ei stropită.

Pe cărarea şerpuită                               Miezul zilei însă arde
ce străbate-un lan de grâu                   tot ce-i viu şi-nsufleţit,
o femeie obosită                                     nici o pată nu mai cade
calcă rar mergând spre râu.                peste-a cerului zenit.

Unda apei şuşoteşte
tot frecându-se de maluri,
vrăbiuţa ciripeşte
stând la umbră între ramuri.


dă-mi, doamne...

Dă-mi, Doamne, libertatea de iubire,
dă-mi puterea Ta de izbăvire
şi înţelegerea să-i iert pe toţi,
dă-mi harurile ce le porţi!

Dă-mi, Doamne, tot ce n-am avut,
dă-mi puterea de a fi un scut
pentru acest pământ şi omenire,
să o îndrept spre nemurire.

Dă-mi, Doamne, gânduri ancestrale,
puterea de-a-ndrepta o cale,
să schimb cele urâte firi,
din spini să fac doar trandafiri

luni, 28 mai 2018

joacă

Ziua Internaţională a Jocului se sărbătoreşte în fiecare an pe 27 mai (unele surse menționează ziua de 29), o zi specială, în care oamenii sunt invitaţi, pentru câteva clipe, să lase orice şi să dedice puţinul timp, jocului.  « Jocul este forma superioară a cercetării », spunea Albert Einstein. 

eșuare

Recent, alți doi PSD-iști au hotărât să plece din grupul parlamentar al social-democraților și să treacă în tabără fostului premier. După ce deputații PSD Marilena-Emilia Meiroşu şi Cătălin Nechifor şi-au dat demisia din PSD la începutul săptămânii, fostul ministru al Turismului Mircea Titus Dobre şi deputatul Gabriela Podaşcă au anunţat, miercuri, că au demisionat din PSD şi s-au înscris în partidul ProRomânia.

sâmbătă, 26 mai 2018

rusaliile

Creştin ortodocşii prăznuiesc, începând de sâmbătă, trei importante sărbători: Moşii de vară (sâmbătă), Rusaliile – Pogorârea Sfântului Duh (duminică) şi Sfânta Treime (luni).
Zi deosebit de importantă pentru comemorarea morţilor, în sâmbăta Moşilor de vară Biserica Ortodoxă face pomenirea tuturor celor trecuţi la cele veşnice, cunoscuţi sau necunoscuţi – strămoşii noştri. În lumea satului românesc sărbătoarea este numită Moşii cei Mari sau Moşii Duminicii Mari (a Rusaliilor). Femeile meg la biserică dis-de-dimineaţă, apoi dau de pomană blide din lut cumpărate de la târgurile Moşilor, în care pun păsat sau orez cu lapte, şi oale cu vin sau apă, aşezând la codiţa lor frunze de leuştean, bucheţele de cireşe şi flori.

Duminică, la cincizeci de zile de la Învierea Domnului şi la zece zile de la Înălţare, creştin ortodocşii prăznuiesc Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile.

Aflaţi laolaltă, la Ierusalim, Sfinţii Apostoli au primit, prin puterea Sfântului Duh, pogorât peste ei în chip de limbi de foc, harul şi binecuvântarea de a fi mărturisitori ai Lui Hristos Dumnezeu Celui mort şi înviat a treia zi, prin vestirea Evangheliei spre a fi înţeleasă de toate neamurile. Sfânta Scriptură ne spune: “Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi (Apostolii – n.n.) împreună, la un loc. Şi fără de veste s-a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi limbi ca de foc li s-au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi când s-a făcut vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: “Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc? Şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!” (Faptele Apostolilor, 2, 1-11)

Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile sau Cinzecimea) este una dintre cele mai vechi sărbători creştine. În anii de început ai creştinismului, catehumenii primeau de Cinzecime botezul. În această zi, casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi, cu precădere de nuc şi de tei. Astăzi, creştinii duc la biserică frunze de nuc, pe care preoţii le binecuvântează iar credincioşii le păstrează cu evlavie, la icoanele din casă, ca simbol al limbilor de foc, al Sfântului Duh Care S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli. Cinzecimea este, totodată, şi ziua întemeierii Bisericii. Părintele arhimandrit Ilie Cleopa spunea într-una din predici: “Domnul a înviat Duminica, în ziua cea dintâi a săptămânii, şi tot Duminica, pe la orele nouă dimineaţa, S-a coborât Duhul Sfânt peste Apostoli, ca să sfinţească această zi (...). Prin limbile de foc ale Duhului Sfânt s-au sfinţit cei doisprezece Apostoli, s-a întemeiat în lume Biserica şi urma să se hirotonească diaconi, preoţi şi episcopi”.

De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porțelan, căni, străchini și vase de lemn (cofe, cofăiele), împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin sau apă. În unele sate bucovinene Moșii de vară încep încă în dimineață sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor.
Sâmbăta Morților. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curățate și împodobite din timp, iar lumânările ard intreagă perioada în care se desfășoară ceremonialului de pomenire.
Împăcarea sufletelor morților și întoarcerea lor fără incidente în morminte depinde de bogăția ofrandelor (pomenilor) și de respectarea ritualului. În aceste zile, la porțile cimitirelor, se întind mese pline cu colaci și sticle de vin împodobite cu verdeață și flori și au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, după care acesta parcurge întregul cimitir pentru a sfinți fiecare mormânt. După încheierea ceremonialului, sătenii își dăruiesc unii altora ofrandele sfințite de către preot sau le împart săracilor.
Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor și a grindinii. Altă dată, preotul și sătenii ieșeau în câmp, în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinți apă și a stropi câmpul, crezându-se că, astfel, nu va bate grindină.
Sâmbăta Morților. În legătură cu Sâmbăta Morților există multe superstiții. Nu ai voie să dormi afară, să mergi la răspântii sau la fântână, pentru că se spune că bântuie morții.
La biserică se duc crengi de tei și frunze de nuc. Preoții le sfințesc și creștinii le pun la icoane sau streașină pentru că se spune că alungă spiritele rele.
În popor, se mai spune că teiul sfințit vindecă surzenia.
Sâmbăta Morților. De ziua Moșilor de Vară se împart oale pentru morți, pentru a avea din ce să bea apă. Nu se spală în această zi și nu se muncește. Pe vremuri, se spunea că femeile nu trebuie să toarcă și nu trebuie să arunce lături. De ce? Superstițiile spuneau că dacă femeile torc, se întorc colacii împărțiți pentru pomenirea morților. Dacă se aruncau lături, se spunea că ajung în gura morților, care se răzbună. Oamenii nu trebuie nici să măture în această zi.
Tradiția veche mai spunea că din primul fel de mâncare pe care-l guști în această zi, trebuie să împarți, ca să nu se abată asupra ta pierderi.
Dacă oamenii scot apă din fântănă de Sâmbăta Morților, trebuie să lase un bănuț pentru apa celor morți. Ce se împarte trebuie să fie nou și proaspăt.
Potrivit calendarulortodox.ro, se mai spunea că dacă în această zi plouă, anul va fi mănos. Și dacă arunci o crenguță de tei în ploaie, se oprește.
                                                                                                                    jurnalul.ro

moșii de vară


vineri, 25 mai 2018

melancolie

Recunosc, am obosit,                      Luna, pală, lucitoare,
părul mi-a încărunţit                       zâmbea înţelegătoare,
şi picioarele mă dor,                        mă băgam în aşternut
totuşi nu aş vrea să mor.                 visând caldul ei sărut.

Mai vreau codrul să privesc,          Miezul nopţii m-adormea,
semenii să mi-i cinstesc,                 îmi bătea în geam o stea
murmurul apei s-ascult;                  şi cu zâmbetul pe buze
viaţa e doar un tumult.                    mă-ngânau sfioase muze.

Mi-aduc aminte când eram            Dar anii au trecut în zbor,
mai tânăr şi cutreieram                   al vieţii a secat izvor
pădurea verde-n lung şi-n lat         şi iată-mă, îmbătrânit,
sosind acasă pe-nserat.                    cu părul alb şi obosit.



secetă

E o arşiţă cumplită,                          Ziua-i lungă cât un post,
iarba-i galbenă, pârlită,                   bate-un clopot fără rost
vântul bate în rafale                         încercând s-atragă norii;
stârnind colbul rotocoale.               s-a oprit şi roata morii.

Limbi de flăcări se abat                   Nici la umbră nu-i de stat,
pe pământ, în lung şi-n lat,             aerul e sufocant
pe câmpurile-nfierbântate              şi degeaba vântul bate,
nu se mişcă-o vietate.                      ploaia e încă departe.

Apa scade din izvoare,                     În grădină moare floarea,
iar fântânile-au secat,                      o privesc neputincios,
rugi înalţă către soare                      ţin în mână stropitoarea,
tot ţăranul disperat.                         dar e fără de folos.

Vitele dau din copite,                       Totu-n jur se ofileşte,
păsări stau ca adormite                   nu mai curge apa-n vad,
nemaisuportând căldura,                păcătosul se căieşte,
plânge-acum toată natura.              raiu-i transformat în iad.




tristețe

Praful verii s-a mai dus                   Chinul meu e lung, din vară,
printre nopţile celeşti,                     şi pornit fără speranţă,
soarele iar s-a ascuns                      nu mai ştiu a câta oară
cu suratele steleşti.                          mă scol trist de dimineaţă.

Vremea azi s-a răcorit,                    În zadar gândesc la Ea
vântul a-nceput să bată,                  ca un înger salvator,
oamenii s-au veselit,                       viaţa-ngreunez abia,
lumea e mai înţeleaptă.                   de dor visurile-mi mor.

Eu îm caut tot iubirea                      Sufletul mi-l amăgesc
ce-am că'tat în caldul serii,             tot sperând la chipul tău;
toamna fi-va izbăvirea                     o himeră eu iubesc
ce-am sperat în toiul verii?             şi mă stăpânesc cu greu.

În amurgul liniştit,                          Cu ce oare am greşit
fără vânt, nici adiere,                      liniştea de nu-mi găsesc,
                                                       vreau destinul împlinit                  de ce din destin cumplit
                                                      fremătând de-o mângâiere.           numai eu mă-mpărtăşesc?

ploaie

Plouă. Plouă mai departe.               Cade apa în averse
Prin rigole înfundate                        înecând pe străzi adrese,
curge apa tulburată                           un potop nemăsurat
peste pietre, înspumată.                   însă fără Ararat.

Frunza geme biciuită                       Porumbel nu am la mine
de furtună zgâlţîită,                          să-l trimet după destine,
şerpi de foc se-arată-n cer               la-ndemână nici o arcă,
pe tărâmul auster.                             nici o amărâtă barcă.

Norii negri se ciocnesc
în turnir cavaleresc,
ei se-ncolăcesc, se taie,
slobozind apa de ploaie.

joi, 24 mai 2018

curiozitate


nedumerire

Premierul Viorica Dăncilă a anunțat joi, la prezentarea proiectului privind modificarea legislației achizițiilor publice, „reducerea democrației”, înainte de se corecta rapid și a preciza ca e vorba de reducerea birocrației.
                         hotnews.ro

duminică, 20 mai 2018

și răspuns


cerere


constantin și elena

Pentru ziua de 21 mai, data la care sunt serbaţi Sfinții Constantin si Elena, există o serie de obiceiuri și superstiții care fac referire la vara ce urmează să își facă apariția.
Femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu aghiasmă. Pentru ca voia bună să se adune în familie, se zice că trebuie să aducem în casă măcar trei fire de bujori îmbobociţi.
Mulți agricultori nu lucrează de ziua Sfinților Constantin si Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului. 
Femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, dau cu tămâie și stropesc cu aghiasmă; pentru a se apară de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor stă la stana.
Tradiția spune că în ziua acestei sărbători nu este bine să te cerți cu nimeni. Potrivit credinței, cei care divorțează, se ceartă cu o persoană dragă sau nu atât de apropiată ori renunță la o prietenie, vor avea necazuri toată viața pe plan amoros și financiar. De asemenea, în popor se crede că unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri preparate în casă.
Pentru ca duhurile rele să nu ia sporul laptelui, se mai păstrează datina „sperietoarea vrăjitoarelor". În mediul rural, membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei, în jurul unui vas cu lapte. Cu toţii, cu mic, cu mare, vor bate cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele de obicei, strigând încât să sperie vrăjitoarele care le-ar putea fura laptele.
În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de "Constantin Graur" sau "Constantinu Puilor", pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat şi şi-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). Oamenii trebuie să ţină sărbătoarea, pentru ca puii din gospodărie să nu fie mâncaţi de ulii.
În ziua Sfinţilor Constantin si Elena este bine să nu se lucreze, pentru ca holdele şi strugurii să nu fie distruşi, iar până în 21 mai, în unele zone trebuie să fie semănate porumbul, ovăzul şi meiul, potrivit tradiţiei populare.
Cercetătorii sunt de părere că deciziile împăratului Constantin in favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena. 
Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, că fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270, când avea 16 ani, cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar în 272 l-a născut pe Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi).
Elena nu s-a recăsătorit și a trăit în umbră, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune. În anul 306, fiul sau a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constantiu Chlorus. El și-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de “Nobilissima Femina” (Doamna prea nobilă).
                                                                                                                         realitatea.net

sâmbătă, 19 mai 2018

metrologică

Ziua mondială a metrologiei sărbătorită anual la 20 mai marchează semnarea Convenţiei Metrului din 20 mai 1875, de către reprezentanţi din 17 state.

remember

(variantă)

Cu lumânări parfumate
o așteptai în miez de noapte,
iar azi, în compensare,
ți-aprinde ea o lumânare.

card sănătate


alegere

În fiecare an, la 19 mai, se marchează Ziua pictorilor, care reprezintă data naşterii pictorului Ion Ţuculescu (1910-1962), pictor reprezentativ pentru spiritul românesc. 

joi, 17 mai 2018

lacustră

Stau la masa mea de scris                 De-acolo-aştept să se ivească
cu stilou-n mână, nedecis,                dulcea fiinţa omenească,
hârtia îmi pare un ocean                   aştept s-apară dintr-un hău,
care îneacă ideile noian.                    pe firmament, numele tău.

Îmi arunc pe geam privirea,             Şi chipul tău vreau ca să văd,
de unde aştept izbăvirea?                  în braţele-ţi să mă răpăd,
Negru se-arată orizontul,                  să îţi cuprind trupul subţire,
pământul e acoperit cu totul.            să mă îmbăt de fericire.

Bate-n reci rafale vântul,                   De-ar înceta acum furtuna,
nu găsesc deloc cuvântul                   să nu mai bată-aşa, într-una,
ca să-l potrivesc în rând,                    aş tot zbura spre împlinire,
să dau curs la propriul gând.             spre nesperata mea iubire.

Fruntea-n mână mi-o aplec,             Dar vrerea nu mi-e ascultată,
negri nori pe ceruri trec                     natura pare înciudată,
                                                 în galop de vijelie;                              plopii se pleacă la pământ,
                                                 plâng păduri de isterie.                      cuvântul mi-e întors de vânt.

                                                  Becul pâlpîie în lustră,                      Iar foaia albă mucezeşte,
                                                  locuinţa mi-e lacustră,                      stiloul pe tăblie odihneşte,
                                                  tremură arini pe maluri                    de-un alb imens este tavanul,
                                                  veghind la-nspumate valuri.            mă-mbie s-aţipesc divanul.

                                                  În zadar caut o scuză
                                                  că sunt părăsit de muză,
                                                  gândul fuge-n depărtare
                                                  spre întunecata zare.

cosmogonică

Timpul curge nemilos                Scriu mesaje-n depărtări
prin orbite ancestrale,                pentru zeci de ani lumină,
cad nisipurile jos                         din întunecate zări
din clepsidre siderale.                vreau răspunsul să-mi parvină.

Un grăunte de pământ               În ce oare constelaţii
e pierdut în Univers                    cântul meu se va opri,
şi-un biet fir de viaţă sunt          peste câte generaţii
ce trăieşte dintr-un vers.            un sol bizar îmi va sosi?


letargie

Coama lunii se zburleşte                  Împrejur totul e negru,
astăzi, neîndurătoare,                       aerul e-apăsător,
ochiu-ţi negru mă priveşte               trupu-mi nu mai e integru
cu o crasă nepăsare.                          şi mă sting încet de dor.

Îmi simt sufletul olog                       Iar din locu-n care zac
tot cerşind o sărutare,                      am să las limbă de moarte
sunt ca bietul astrolog                      să n-ai pace în iatac
ce nu vede albu-n zare.                     zi de zi, noapte de noapte.


urcuș

Drumu-i lung, urcuşul greu                    Vrem s-atingem infinitul
spre a muntelui verzi creste,                   ca să ne-mbăiem în rouă,
tot urcăm, urcăm mereu,                         tot escaladăm zenitul
pân' departe mult mai este.                     să clădim o viaţă nouă.

Vrem s-ajungem pân' la cer                    Omul urcă de când este
să luăm în mână stele,                             către noi civilizaţii,
urcăm pasul prin eter ,                            visul lui ca pomul creşte
dar tot mai departe-s ele.                        printre-albastre irizaţii.


la muzeu

International Museum Day/Ziua Internațională a Muzeelor este o sărbătoare cu o lungă tradiție în întreaga lume, inițiată de către Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM). Aceasta a fost organizată pentru prima dată în 1977 și este sărbătorită în fiecare an în ziua de 18 mai. 

telecomunicații

La 17 mai, în fiecare an, este aniversată Ziua mondială a telecomunicaţiilor şi a societăţii informaţionale. Scopul acestei zile mondiale este de a sublinia importanţa utilizării internetului şi a celorlalte tehnologii de informare şi comunicare în domeniile economic şi social.

miercuri, 16 mai 2018

decădere


istorie repetată


latinitate

În 15 mai 1954, prima Zi a latinităţii, a fost înfiinţată prin Tratatul de la Madrid Uniunea Latină. Această organizaţie reuneşte treizeci şi şapte de state cu limbă şi cultură de origine latină, printre care şi România. Scopul principal al acestui organism este de a promova moştenirea culturală a ţărilor latine, fie prin organizarea de manifestări culturale, fie prin concursuri de limbi romanice ori prin proiecte care vizează terminologia ştiinţifică şi tehnică în limbile neolatine.

marți, 15 mai 2018

vrere

Printr-o rezoluție din anul 1993, ziua de 15 mai a fost declarată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională a Familiei.
Potrivit învăţăturii creștine, familia este un așezământ dumnezeiesc. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că familia este o mică Biserică. Tot acesta evidenţiază faptul că în familia în care bărbatul, femeia şi copilul merg pe drumul virtuţii, acolo locuieşte şi Hristos.

la veterinar


Pe 15 mai 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a dat un decret semnat, prin care aproba  functionarea Scolii de Medicina Veterinara, in cadrul Scolii de Medicina si Farmacie, infiintata de Carol Davila
Tot pe 15 mai, dar zece ani mai tarziu, 14 medici veterinari au semnat  o „Declaratiune” care a stat la baza infiintarii Asociatiei Medicilor Veterinari din Romania. Aceasta a fost desfiintata in 1949, pentru ca pe 15 mai 1971 sa se reinfiinteze, iar ulterior sa fie denumita Asociatia Medicilor Veterinari din Romania
La al VI–lea Congres National de Medicina Veterinara din 1994, data de 15 mai a fost desemnata ca fiind Ziua Nationala a Medicului Veterinar.