a 126-a zi

Mi se zbate ochiul drept                   Nu ştiu alţii cum răspund
ce-mi anunţă noi necazuri,              la această provocare,
încep să devin absent                        chinul meu e fără fund
că se sparg în jur talazuri.                şi mă-ncearcă-o resemnare.

Sunt lovit de peste tot,                     Eu sunt coşul de gunoi
oasele abia mă ţin,                            care uită ce-i speranţa,
calea mi-e barată. Stop!                   zilele de dinapoi,
Un calvar am ca destin.                    de copil exuberanţa.