a 184-a zi

Soarele îşi varsă focul                    Nori sunt lipsă la apel,
pe pământul otrăvit                        vântul stă ascuns în hrube,
alungând din zori norocul             frunza verde e-un drapel
unui om obişnuit.                           spânzurat de ramuri crude.

Paşii se întind agale                       Devin gâze insolente,
pe imensul trotuar,                         umbra-i fără de folos,
orele se scurg banale                      un coşmar plin de regrete
în cotidian calvar.                           joacă-n praful ofticos.