În priviri joacă tristeţea, Apatia e profundă,riduri sapă fruntea lată, braţele îmi amorţesc,
uit să dau în jur bineţea peste-a apei neagră undă
care mi-e solicitată. frunze palide plutesc.
Pasul meu, indiferent,
rupe-se de realitate,
gândul se vrea indecent
şi plin de vulgaritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu